Majoritatea WeBlog

Da, cred ca Romania a cam luat-o razna ca tara. O sa ma intrebati de ce? Pai este foarte simplu, cand traiesti intr-o tara in care inundatiile ti-au distrus casa si culturile, iar reprezentantii statului te umilesc in loc sa te ajute sau cand promovabilitatea la bacalaureat abia trece de 60%, sigur este ceva gresit.
Ma intreb daca oamenii aceia din Moldova pentru care inundatiile de anul asta au insemnat, la modul trist, un nou inceput, mai vad ratiunea pentru care sa plateasca taxe. Sau poate ca taxele si impozitele, recent crescute de Boc & co., nu sunt altceva decat o chirie pentru ca sunt lasati sa traiasca in Romania. Nu prea pot spune ca reprezinta nici macar o taxa de protectie pentru ca daca de taxa au avut parte… de protectie mai putin, iar acum mai sunt si admonestati de presedinte ca nu si-au facut asigurari sau ca cersesc de la stat. Dar cand au platit taxe nu si-a pus nimeni problema ce anume obtin oamenii aia in schimbul taxelor.
Dar sa ne uitam si in viitor, care pare sumbru, pentru ca in situatia in care invatamantul a fost subfinantat de multi ani, acum au inceput sa se vada rezultatele, promovabilitatea fiind anul acesta undeva in jurul cifrei de 60%, iar in Bucuresti de aproximativ 58%.
Faptul ca multi nu au promovat nu ma mira deoarece am tot vazut in ultimii ani tineri care tocmai terminasera clasa a XII-a insa nu prea stiau sa scrie sau sa lege doua fraze. Problema este ca acum se incearca pe toate caile blamarea personalului didactic din invatamant pentru acest esec.
In loc sa ne uitam cum singura crestere de salarii din ultimii ani pentru salariatii din invatamant, cea de 50%, nu s-a mai aplicat si dupa cateva luni a venit si micul Boc spunand pe un ton foarte artagos ca salariile bugetarilor vor fi reduse cu 25%, sa ne mai miram ca rezultatele sunt cele care sunt?
Cel mai grav lucru este ca o rezolvare din punctul acesta de vedere nu poate aparea peste noapte pentru ca problemele din invatamant nu sunt numai cele legate de salarii, ceea ce ma face sa cred ca nici la anul nu va fi mult mai bine si tindem sa avem o intreaga generatie care a fost distrusa sau cel putin defavorizata de deciziile luate cu privire la invatamantul din Romania.

Boc in parlament – acelasi discurs si evident aceeasi convingere care face ca mintile mai putin evoluate sa treaca peste evidente si sa spuna “asta stie ce spune”. Din pacate nu prea este asa, dar din perspectiva guvernantilor nu prea conteaza, atata vreme cat ei sunt acolo si au in maini “fraiele” tarii.

Unul dintre subiectele preferate in aceste discursuri este “evitarea raului” mare prin alegerea raului cel mai mic, adica pastrarea nivelului taxelor si taierea din venituri.

In realitate, daca ne gandim logic la efectele acestor masuri, si vorbesc aici despre taierea veniturilor, lucrurile vor avea tendinta de a merge cam asa:
Pasul 1 – Scade puterea de cumparare a bugetarilor afectati ~6 milioane persoane;
Pasul 2 – Cei afectati vor fi nevoiti sa-si controleze mai atent cheltuielile;
Pasul 3 – Se va renunta la servicii si produse care nu sunt de prima necesitate (telefon, cablu TV, internet etc.);
Pasul 4 – Firmele PRIVATE care ofera aceste servicii vor resimti o scadere a veniturilor;
Pasul 5 – Angajatii firmelor PRIVATE vor resimti si ei aceasta scadere a veniturilor prin diminuarea salariilor sau a pachetului de beneficii;
Pasul 6 – Daca firmele PRIVATE inregistreaza scaderi ale cifrei de afaceri statul va incasa mai putine impozite si taxe;
Pasul 7 – Pentru a incerca sa isi rotunjeasca veniturile la buget statul va creste taxele.

Asadar, dupa o logica simpla, dar, zic eu, corecta ne putem da seama ca in realitate cresterea taxelor este numai o chestiune de timp, la fel ca si impactul masurilor asupra firmelor private.

Exista in Romania tot soiul de bugetari, unii dintre ei mai norocosi si altii mai putin. Astfel exista asa-zisele companii cu capital majoritar de stat. Aceste companii, desi sunt partial finantate de la bugetul de stat si gestioneaza diverse resurse ale tarii, nu intra in categoria bugetarilor. Asa am putut vedea in ultima perioada cum pentru anumiti bugetari, mai norocosi, masurile anticriza ale guvernului Boc nu se aplica, si aici putem sa ne gandim la CFR, SNR, RATB etc.

Practic, ramane ca masurile anticriza sa fie suportate de bugetarii mai putin norocosi din invatamant, sistemul medical sau administratia publica si bineinteles de catre pensionari. Ar putea spune cineva ca aceste sisteme bugetare sunt ineficiente si ar trebui sa fie optimizate.

Aceasta optimizare, insa, ar trebui facuta in urma alcatuirii unui plan, a unei strategii, altfel nu se va realiza decat generarea de haos social.

De ce spun asta? Pai este foarte simplu – ideea de baza a acestor masuri este reducerea cheltuielilor bugetare, pe de o parte si cresterea incasarilor la buget, pe de alta parte. Ei bine, logic ar fi ca odata cu disponibilizarile pregatite in sistemul bugetar sa se creeze premisa angajarii disponibilizatilor in alte sectoare ale economiei, iar cel care se presupune a absorbi aceasta forta de munca este sectorul privat. Problema este ca sectorul privat nu este deloc incurajat sa absoarba aceasta resursa deoarece s-au luat masuri haotice si in ceea ce priveste firmele. Se tot vorbeste ca pastrarea cotei unice la 16% are darul de a incuraja sectorul privat, insa nimeni nu spune ca un patron, in afara de cei 16% impozit pe profit, mai plateste si 19% TVA, dar si 16% impozit pe dividende. Asadar, cu o impozitare de 51%, cum reiese dintr-un calcul simplu, nu pare ca sistemul privat ar fi foarte incurajat. In alta ordine de idei, pentru ca un privat sa angajeze o noua persoana, de cele mai multe ori va negocia suma neta pe care viitorul angajat o va primi, el urmand sa suporte taxele aferente, aproximativ 70%, compuse din CAS, somaj, impozit pe profit etc.

Asadar este lesne de inteles ca fara un suport real din partea statului, sectorul privat nu va putea absorbi prea mult din cei disponibilizati, iar cheltuiala va ramane tot in carca statului care nu va mai plati salariile, dar va plati ajutoare de somaj. In plus se va confrunta si cu o crestere rapida a ratei somajului, dar si cu probleme sociale grave.

Am aflat ieri ca de fapt reducerile de salarii, pensii si ajutor de somaj, precum si renuntarea la subventii, nu sunt singurele solutii propuse de guvernul Basescu-Boc. Astfel avem de-a face si cu alte masuri de natura sa scoata tara din criza, cum sunt:
- impozitarea veniturilor din dobanzi;  Nota – lumea va incepe sa-si tina iar banii la saltea, vor fi afectate bancile
- impozitarea drepturilor de autor; Nota – creatia va fi descurajata sau vanduta in alte state UE
- impozitarea in regim normal a programatorilor; Nota – vor scadea salariile programatorilor si multi vor pleca
- taxarea cu 90% (taxa de solidaritate) a pensiilor “nesimtite”; Nota – Probabil ca e vorba de militari, aviatori ai alte categorii care in timpul vietii au avut alte frustrari, dar daca tot sunt obisnuiti… de ce nu?
- impozitarea suplimentara a proprietatilor multiple; Nota – Toate bunicile, mamicile, fiicele si alte rubedenii vor deveni proprietare, ca sa nu aiba unul tot si sa plateasca taxe prea mari
Sunt absolut sigur ca lucrurile nu se vor opri aici si vom avea parte de alte noi masuri si solutii izvorate din mintile luminate din fruntea tarii. Intrebarea este: vom face ceva ? Se pare ca pensionarii deja s-au apucat de treaba si sindicatele sunt in pregatiri. Poate ca astfel vom reusi sa scapam de gasca lui Base si apoi sa-i putem trage la raspundere atat pentru ceea ce au facut, cat si pentru ce n-au facut.

Probabil ca toata lumea se asteapta ca astazi sa vorbesc despre declaratiile lui Basescu de ieri. Ei bine… Surpriza, chiar despre asta voi vorbi!
Am fost si eu, ca probabil toata lumea, stupefiat de hotararea luata de a salva bugetul de stat prin sacrificarea unor clase sociale si asa amarate: bugetarii (nu cei de lux, ci marea masa), pensionarii si somerii. Desi de cateva zile se tot vorbeste de cresterea TVA si a cotei unice evenimentele au luat alta directie. Ei bine, cand se intampla asa nu pot sa nu ma intreb ca un copil: DE CE? Dupa parerea mea, miscarea a fost foarte inteligenta, cresterea taxelor ar fi dus la indatorarea populatiei fata de stat, dar asta nu insemna neaparat incasari mai mari la buget, cel putin nu intr-un timp foarte scurt. Si cum guvernul are nevoie de bani s-a gandit ca e mai simplu sa nu mai dea decat sa se eforteze sa ii colecteze, practic, banii economisiti prin aceste masuri sunt la ei, nimeni nu trebuie sa mearga la fisc sa plateasca ceva. Simplu, nu?
Partea mai trista este ca nici cu aceste masuri nu se acopera gaura din buget, ceea ce ma duce cu gandul ca mai devreme sau mai tarziu o sa “beneficiem” si de cresterea taxelor, nu de alta, dar sa nu regrete cineva ca nu s-a facut si asta.
Foarte interesanta a fost exprimarea presedintelui referitoare la faptul ca bugetarii sunt tinuti in spate de privati, asta e ca si cum ai spune ca motorul trage dupa el caroseria, dar fara caroserie ce ar face motorul?
Tendinta de invrajbire a categoriilor de angajati este evidenta aici, dar, ma intreb, cand a incercat aceasta manipulare nu s-a gandit ca oamenii la greu devin mai uniti? Desi la Romani unitatea nu este o trasatura de baza, totusi greutatile ne-au unit mereu.

Acum nu ne-au ramas decat miscarile sociale, este singurul instrument pe care il mai avem la indemana, poate ar trebui folosit inainte sa ne puna astia impozit si pe el!