Majoritatea WeBlog

Am avut parte zilele astea de o mare dezbatere privind taxarea drepturilor de autor precum si obligativitatea de plata a CAS si SOMAJ de catre Persoanele Fizice Autorizate. Au fost de toate – cozi, nervi, emisiuni TV si declaratii aberante, ca de exemplu dl. ministru Seitan care, uitandu-se la cozile transmise in direct la TV, a spus ca nu sunt cozi.
E foarte adevarat ca multe firme au renuntat la a mai lucra cu angajatii pe un simplu contract de munca si au trecut angajatii ca si colaboratori PFA, asta intamplandu-se deoarece au incercat in felul acesta sa evite taxarea aberanta a salariilor, de aproximativ 78%.
Ca un rezultat la aceasta masura luata de firmele private, fiscul, in loc sa inteleaga motivul pentru care s-a produs aceasta miscare si sa lejerizeze taxarea salariilor, a hotarat sa mai puna un bir ca al salariatilor si celor care sunt PFA sau care sunt platiti cu drepturi de autor (DDA).
Am putea spune ca este o perioada grea in care statul are nevoie de bani si vrea sa obtina acesti bani de la cei care eludeaza taxele, dar realitatea este putin diferita in sensul ca singurul motiv pentru care s-a luat aceasta decizie este faptul ca cei vizati sunt o categorie sociala destul de educata si cu spirit civic si isi vor plati aceste taxe chiar asa aberante fiind.
Guvernul a anuntat ca prin aceasta masura se vor aduna in plus la bugetul de stat 142mil. EUR si probabil ca Seitan, Vladescu & co. vad asta ca pe un mare succes. Ei bine, nu inteleg de ce, daca nevoia de bani este atat de mare, guvernul nu se uita spre cei care fac realmente evaziune fiscala deoarece aceasta evitare a taxarii in sistem salariu nu este chiar evaziune fiscala.
Si cand vorbesc de cei care fac realmente evaziune ma gandesc la:
- proprietari care isi inchiriaza proprietatile fara a avea contract de inchiriere si fara a plati impozit pe profit;
- toti vanzatorii de legume autohtone din pietele Romaniei care nu au pus in viata lor mana pe o sapa dar nici nu fac acest comert printr-o societate comerciala si obtin profituri enorme doar din intermediere;
- manelistii care castiga la o nunta cat un bugetar intr-un an intreg dar nu declara nicaieri aceste profituri si nici nu platesc impozite;
- prostitutia despre care se spune de 10 ani ca va fi legalizata pentru a putea fi taxata dar a ramas tot “la liber”, si stim toti ca sexul se va vinde oricand indiferent de criza;
- biserica, institutie care este scutita de taxe prin lege dar care in perioada de criza doreste sa inalte mari ctitorii ale… neamului, zic ei, intre timp reprezentantii sai fiind implicati in diverse scandaluri de pedofilie, violente si homosexualitate;
- videochat-ul, o afacere care s-a dezvoltat la noi odata cu cresterea vitezelor de transfer oferite de furnizorii de servicii internet si a ajuns la un nivel impresionant – daca nu ma credeti cititi pagina de “Oferte de munca” din orice ziar.

Si in afara de cele enumerate mai sus sunt inca multe alte surse de bani pentru guvern si care pot fi incadrate fara probleme in notiunea de evaziune fiscala insa este mult mai greu de scos banii de acolo de unde nu s-au platit niciodata, in timp ce de la cei care au platit toata viata, lucrurile stau mult mai simplu.
Dupa parerea mea acest guvern nu va face absolut nimic in ceea ce priveste aplicarea taxarii acolo unde ar trebui si ar fi si randamentul mult mai bun insa sper ca un viitor guvern sa reuseasca sa taxeze aceste domenii lasate “la liber” in loc sa mai puna alte biruri in carca oamenilor cinstiti.

Exista in Romania tot soiul de bugetari, unii dintre ei mai norocosi si altii mai putin. Astfel exista asa-zisele companii cu capital majoritar de stat. Aceste companii, desi sunt partial finantate de la bugetul de stat si gestioneaza diverse resurse ale tarii, nu intra in categoria bugetarilor. Asa am putut vedea in ultima perioada cum pentru anumiti bugetari, mai norocosi, masurile anticriza ale guvernului Boc nu se aplica, si aici putem sa ne gandim la CFR, SNR, RATB etc.

Practic, ramane ca masurile anticriza sa fie suportate de bugetarii mai putin norocosi din invatamant, sistemul medical sau administratia publica si bineinteles de catre pensionari. Ar putea spune cineva ca aceste sisteme bugetare sunt ineficiente si ar trebui sa fie optimizate.

Aceasta optimizare, insa, ar trebui facuta in urma alcatuirii unui plan, a unei strategii, altfel nu se va realiza decat generarea de haos social.

De ce spun asta? Pai este foarte simplu – ideea de baza a acestor masuri este reducerea cheltuielilor bugetare, pe de o parte si cresterea incasarilor la buget, pe de alta parte. Ei bine, logic ar fi ca odata cu disponibilizarile pregatite in sistemul bugetar sa se creeze premisa angajarii disponibilizatilor in alte sectoare ale economiei, iar cel care se presupune a absorbi aceasta forta de munca este sectorul privat. Problema este ca sectorul privat nu este deloc incurajat sa absoarba aceasta resursa deoarece s-au luat masuri haotice si in ceea ce priveste firmele. Se tot vorbeste ca pastrarea cotei unice la 16% are darul de a incuraja sectorul privat, insa nimeni nu spune ca un patron, in afara de cei 16% impozit pe profit, mai plateste si 19% TVA, dar si 16% impozit pe dividende. Asadar, cu o impozitare de 51%, cum reiese dintr-un calcul simplu, nu pare ca sistemul privat ar fi foarte incurajat. In alta ordine de idei, pentru ca un privat sa angajeze o noua persoana, de cele mai multe ori va negocia suma neta pe care viitorul angajat o va primi, el urmand sa suporte taxele aferente, aproximativ 70%, compuse din CAS, somaj, impozit pe profit etc.

Asadar este lesne de inteles ca fara un suport real din partea statului, sectorul privat nu va putea absorbi prea mult din cei disponibilizati, iar cheltuiala va ramane tot in carca statului care nu va mai plati salariile, dar va plati ajutoare de somaj. In plus se va confrunta si cu o crestere rapida a ratei somajului, dar si cu probleme sociale grave.

Ma uitam zilele trecute la proiectul de buget pentru 2010, cel pentru care se agita politicienii ca sa treaca de parlament cat mai repede pentru a se primi transa de la F.M.I.

Toate bune si frumoase pana aici, insa nu am putut sa nu remarc faptul ca in urma aprobarii legii privind responsabitatea fiscala (cea care nu permite decat maxim 2 rectificari bugetare, dupa ce bugetul a fost votat), aproape toti ministrii au avut grija sa-si bugeteze din plin diverse sume pentru salarii de merit, calatorii in strainatate etc. Cand am spus aici “din plin” ma refer la cresteri fata de alocarea din 2008 de 3, 4, 5 sau chiar 10 ori. Nu pot sa nu ma intreb, in cazul asta, criza e doar la noi, muritorii de rand?

In alta ordine de idei, pentru a se ajunge la indeplinirea conditiilor impuse de F.M.I. vor fi necesare disponibilizari realizate in sistemul bugetar, ceea ce determina o crestere a somajului. Somerii nu mai produc, ci doar consuma (ajutor de somaj), ceea ce face ca economia la bugetul de stat sa nu fie chiar asa mare cum se gandesc unii. In plus de asta, datorita impozitului forfetar si a politicii de taxe si impozite, multe firme tind sa-si restranga activitatea punand alti oameni in situatia de a-si cauta un loc de munca. In concluzie, 2010 pare a fi un an apocaliptic pentru romani, care nu prea vor mai avea solutii si incepe sa semene putin cu ’89 cand populatia s-a ridicat impotriva puterii din exact aceleasi motive – lipsurile. Niciunul dintre cei care in decembrie ’89 au participat la evenimente nu a facut-o pentru 30 canale TV, supermarketuri sau telefoane mobile.