Majoritatea WeBlog

Greva de pe 31 Mai este subiectul cel mai discutat zilele acestea si, cu toate ca in prima faza parea o miscare cu sanse de izbanda, iata ca, din nou, guvernul a reusit sa rupa orice tentativa de solidaritate.

Cei de la CFR si Tarom au anuntat ca nu vor participa la greva pentru ca lor nu li se vor taia salariile, dar fiind tot bugetari si cu invocarea art.53 raman cu totul la mana guvernului. In alta ordine de idei este foarte posibil ca asta sa li se intample, dar orice greva sau miting ar organiza va avea un impact mult mai mic pentru putere.

Acum, guvernul nu trebuie decat sa se descurce cu ceilalti care participa la greva, al caror numar scade pe zi ce trece datorita masinatiunilor. Profesorii sunt dezbinati si descurajati de declaratiile lui Funeriu si de gandul indus cum ca daca pot fi inlocuiti pentru BAC, atunci pot fi inlocuiti si dupa acesta. Deci… cu invatamantul s-a rezolvat.

Cei ramasi, o parte din ei sunt constransi de diverse reguli si regulamente (politia, armata, jandarmeria etc.), neputinciosi (pensionarii, copiii, mamicile etc.) sau prea putini pentru a obtine ceva.

Nu pot sa nu ma intreb, daca in aceste momente cand ni se taie veniturile, ni se restrang drepturile si suntem mintiti si dezinformati zi de zi nu suntem uniti si solidari unii cu ceilalti, vom putea fi vreodata?

Nu mai inteleg acest popor…

Am avut ocazia, ieri, sa primim cu totii o lectie de democratie din partea pensionarilor din majoritatea oraselor tarii, o lectie trista, este adevarat, o lectie din care puteam usor observa disperarea si neputinta.

Dar de ce am ajuns aici? Pentru ca noi, restul, indiferent cat de aberante ar fi fost masurile luate in ultimii ani, am stat linistiti in casa si ne-am rezumat la a rade uitandu-ne la televizor. Am preferat ca in loc sa penalizam politicienii in momentul in care au facut o greseala, doar sa ne amuzam si sa privim cum toata societatea trece peste gafa respectiva.

Si acum, ar trebui ca noi sa le explicam parintilor si bunicilor nostri ca avem si noi o parte de vina pentru ceea ce se intampla. Cum am putea face asta?

Personal, eu am hotarat ca de acum incolo sa fac tot ce este posibil, evident ca in limita legii si cu resursele de care dispun, pentru ca aceasta situatie sa nu se mai repete, pentru ca batranii sa nu mai fie nevoiti sa iasa in strada si sa fie considerati cea mai de jos categorie sociala.

Mi-ar placea sa cred ca tot mai multi oameni gandesc asa si, chiar daca nu gandesc asa, au capacitatea de a se trezi si a lua atitudine.

Ar trebui sa nu uitam ca suntem acum aici datorita lor!