Majoritatea WeBlog

Dupa ce luni la rand guvernantii si prietenii lor din PD-L au tot incercat sa ne spuna ca Romania iese din recesiune si ca suntem pe crestere economica vine dl Basescu acum cateva zile si baga fitilul “mi-e teama ca se poate intoarce criza”. Ei bine multa lume se intreaba cine este de fapt vinovat de aceasta criza, nu pentru a gasi sursa raului ci pentru a arata cu degetul, si daca acum 2 ani de vina erau americanii acum vinovatul este U.E. Bineinteles ca nu ar putea fi vinovati cei care conduc Romania si care au facut eforturi supraomenesti pentru a ne scapa de criza fiind numiti chiar “eroi” in unele discursuri.
Daca stam sa ne gandim guvernul nici macar nu si-a propus scoaterea Romaniei din criza, nici presedintele si nici BNR deoarece, spunea presedintele ca este o criza globala,dar cand s-a dorit mintirea oamenilor bineinteles ca realizarea de a scoate tara din criza a fost asumata fara prea multe indoieli.
Asta este istorie, dar sa ne gandim de ce se declara, acum timid poate mai vocal in viitor, ca de fapt toate declaratiile privind iesirea din criza sunt apa de ploaie?
Raspunsul este simplu, nimeni nu va crede ca s-a iesit din recesiune daca nu simte aceasta iesire, cata vreme la nivel social nu se va resimti efectul iesirii din criza nimeni nu va crede. In plus de asta, daca se intrevad noi masuri de austeritate nu prea pot fi facute compatibile cu iesirea din criza, adica cum? am iesit din criza dar dam oameni afara si taiem venituri? nu pare prea coerent.
Asadar lucrurile sunt simple, nimeni nu simte iesirea din criza, nici statul nici cetatenii si nici mediul de afaceri, asa ca se impunea o “manevra” de intoarcere prin care sa se spuna “n-am iesit din criza”. Acest lucru trebuia insa facut in momentul in care impactul negativ adus asupra conducatorilor nostri “eroi” este minim si cand ar fi fost un moment mai bun decat acum? Acum cand prima pagina a ziarelor este tinuta de alte scandaluri mult mai pe gustul romanilor, Bercea Mondial, Iri si Moni, Adrian Severin si liderii de sindicat corupti. Toate aceste scandaluri fiind in fapt in imaginea de ansamblu folosite ca un val de ceata care acopera incompetenta si iresponsabilitate conducatorilor.
Toate acestea ma fac sa cred ca abia dupa plecarea actualilor conducatori ai Romaniei se va intrezari speranta de a iesi din criza.

De ceva vreme m-am gandit ca este ceva in neregula cu criza din Romania pentru ca nici nu se manifesta ca in alte parti dar nici nu s-au luat masurile care s-au luat in alte parti. Nu a durat foarte mult pana mi-am dat si seama ca in Romania exista, de fapt, o alta criza mult mai grava si dificil de contracarat, o criza a mentalitatii a educatiei si a valorilor.

Acum la noi cea mai mare realizare pentru cineva este sa faca avere peste noapte sau daca nu reuseste, macar sa isi cumpere un Mercedes sau un BMW sau in cel mai nefericit caz un iPhone sau un iPad.

Ei bine cred ca asta este marea problema la noi in momentul de fata, deoarece daca pana acum cativa ani aceasta filozofie era intalnita doar la oameni cu o educatie modesta sau viziuni nu foarte largi, acum putem vedea aceasta tendinta la, poate, 90% din populatie. Aceleasi convingeri le au acum si politicienii si liderii sindicali dar si formatorii de opinie pe care ii putem vedea zi de zi in ziare sau la T.V.

Care este solutia la aceasta problema? Aceasta este cea mai dificila intrebare si eu inca nu vad o solutie simpla la aceasta intrebare si nici nu cred ca rezolvarea poate veni foarte curand. Spun asta deoarece atata vreme cat romanii vor continua sa creada ca maximul de eleganta este un “trening Adidas” sau ca incununarea de cultura si distractie vine din participarea la un “recital” al lui Florin Salam avem un drum lung inainte.

Ceea ce este mai trist e faptul ca si conducatorii nostri au inceput de ceva vreme sa alunece pe aceasta panta periculoasa care nu face altceva decat sa dea celorlalti romani un exemplu periculos.

Ei bine cred ca acest spot spune foarte multe despre nivelul nostru ca popor si poate explica intr-o anumita masura motivul pentru care suntem aici. Spun asta deoarece intr-o tara in care daca ceva nu iti place il iei pe celalalt de guler sau il arunci pe geam (mai sunt si alte spoturi) nici politicienii nu pot fi prea departe de popor nu?
Putem aminti aici si de alte paradoxuri ale Romaniei care are un “brend” de tara insa turistii straini sunt amenintati cu bataia in Eforie daca refuza sa plateasca “o frunza” la pret de salata bulgareasca sau de faptul ca turismul este, sau ar trebui sa fie in viziunea conducatorilor, apanajul turistilor straini care oricum vin cu avionul si nu le trebuie autostrazi.
Acum daca stam sa ne gandim putin o sa realizam ca noi suntem cei care ne-am adus aici, poate nu eu sau tu, cititorul, dar multi dintre semenii nostri, cei care idolatrizeaza sau isi gasesc modelele in “personalitati” ca Adrian Minune, Guta sau Smarandescu si care in locul unei piese de teatru prefera o ora la sala de forta.

E adevarat ca de ceva vreme nu am mai scris pe blog si poate ca multi sunteti dezamagiti, insa chiar dezamagirea este sentimentul care m-a facut sa renunt pentru o perioada la aceasta activitate. Acum insa am considerat ca daca si eu, care am militat atata vreme pentru sustinerea ideilor constructive si impotriva aberatiilor din Romania tac, inseamna ca mi-am pierdut speranta.
Ei bine, ma gandeam zilele trecute la cat de bune sunt lucrurile care ni s-au intamplat de la caderea lui Ceausescu si am constatat ca desi multe dintre ele pot fi interpretate ca benefice, in realitate nu sunt.
Orice metoda, solutie, strategie – sau sa-i spunem generic “actiune”- are eficienta maxima atunci cand este aplicata la locul, momentul si pe subiectul potrivit (sau cat mai apropiat de acestea). La noi insa nimeni nu si-a pus problema cat de bine ne pretam, noi, romanii, la sisteme democratice, economie de piata sau libertate. Desi in esenta sunt niste concepte, idei si metode sau sisteme foarte bune, la noi au cam esuat din cauza subiectilor. Vreau sa spun aici ca probabil doar 10% dintre romani sunt capabili sa inteleaga si sa adopte corect aceste sisteme, restul limitandu-se la a ocoli regulile si la a fugi de responsabilitati. Asadar, desi sistemul este foarte bun, si ma refer aici la democratie cu tot ceea ce implica ea, datorita aplicarii acestui concept pe un subiect nepregatit s-a ajuns la ceea ce avem acum: politicieni corupti, legaturi stranse intre conducatorii statului si lumea interlopa, dispretul fata de legi etc.
Problema cea mai mare insa este faptul ca nici liderii pe care i-am avut pana acum nu au inteles conceptul sau daca l-au inteles nu au stiut/vrut sa-l implementeze corect. Faptul ca nea’ Ion de la Adancata nu stia ce este democratia si cum functioneaza nu era foarte grav, insa faptul ca parlamentarii, presedintii si ceilalti din fruntea tarii nu au inteles care este ideea… este trist.
Multi spun ca poate sistemul democratic nu este bun, ca poate ca are hibe ascunse, si e adevarat, le are, insa noi nu am ajuns sa le descoperim inca, noi doar am alterat o perceptie oricum gresita asupra acestui concept, pe care destui romani au dobandit-o de la TV.

Multi spun ca educatia este cea care defineste si decide viitorul unui popor. Asadar, am putea spune ca investitia in educatie este o investitie in viitorul poporului roman. Dupa cum se vede, insa, interesul guvernantilor din ultimii 20 de ani precum si al celor care “va sa vie” nu pare absolut deloc orientat catre acest aspect.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, dupa revolutie toti romanii au incercat sa ajunga sa se imbogateasca rapid, nu neaparat legal, dar sa se imbogateasca repede. E drept ca fiecare a facut eforturi la nivelul lui, daca muncitoarea de la Apaca a ajuns sa isi poata cumpara un televizor nou, eventual LCD, asta i-a hranit propriul ego la fel cum cumpararea unei intreprinderi pe nimic de la statul roman si vinderea ei la fier vechi i-a bucurat pe altii facandu-i sa se simta mari oameni de afaceri.

In esenta, asta ne-au invatat 20 de ani de “capitalism” prost inteles si totul a fost posibil datorita celor ce ne conduc de la revolutie incoace, care inevitabil au fost preluati de populatie ca un exemplu.

Educatia?!? Parca a ajuns sa fie un daunator al bugetului, afacerilor si politicienilor. Este tratata ca o anexa neimportanta deoarece, desi este poate una dintre cele mai importante investitii pentru o natie, aduce profit pe termen lung. Ei bine, intr-o perioada in care toti romanii vor sa se imbogateasca peste noapte, cine sa faca investitii pe termen lung? Cu atat mai mult cu cat aceste investitii intorc profitul indirect si de care profit politicienii nu pot beneficia. Evident ca asa stand lucrurile, nimeni nu e interesat intr-o investitie din care Romania sa castige, pentru ca Romania nu exista in perceptia lor decat ca un concept sau areal in care se pot face bani usor si rapid.

Principiul este: DUPA NOI POTOPUL!!! (ca avem bani de umbrele, masini, vile, etc.)