Majoritatea WeBlog

Boc in parlament – acelasi discurs si evident aceeasi convingere care face ca mintile mai putin evoluate sa treaca peste evidente si sa spuna “asta stie ce spune”. Din pacate nu prea este asa, dar din perspectiva guvernantilor nu prea conteaza, atata vreme cat ei sunt acolo si au in maini “fraiele” tarii.

Unul dintre subiectele preferate in aceste discursuri este “evitarea raului” mare prin alegerea raului cel mai mic, adica pastrarea nivelului taxelor si taierea din venituri.

In realitate, daca ne gandim logic la efectele acestor masuri, si vorbesc aici despre taierea veniturilor, lucrurile vor avea tendinta de a merge cam asa:
Pasul 1 – Scade puterea de cumparare a bugetarilor afectati ~6 milioane persoane;
Pasul 2 – Cei afectati vor fi nevoiti sa-si controleze mai atent cheltuielile;
Pasul 3 – Se va renunta la servicii si produse care nu sunt de prima necesitate (telefon, cablu TV, internet etc.);
Pasul 4 – Firmele PRIVATE care ofera aceste servicii vor resimti o scadere a veniturilor;
Pasul 5 – Angajatii firmelor PRIVATE vor resimti si ei aceasta scadere a veniturilor prin diminuarea salariilor sau a pachetului de beneficii;
Pasul 6 – Daca firmele PRIVATE inregistreaza scaderi ale cifrei de afaceri statul va incasa mai putine impozite si taxe;
Pasul 7 – Pentru a incerca sa isi rotunjeasca veniturile la buget statul va creste taxele.

Asadar, dupa o logica simpla, dar, zic eu, corecta ne putem da seama ca in realitate cresterea taxelor este numai o chestiune de timp, la fel ca si impactul masurilor asupra firmelor private.

Am stat si judecat parerea presedintelui cu privire la consumul de pampersi de pe piata romaneasca.

Concluzia este ca dl. Basescu a avut dreptate, se folosesc prea multi pampersi in Romania si una dintre masurile anti-criza ar fi reducerea consumului de pampersi.

Intrebarea mea este cum va reusi sa impuna maretul presedinte strategia de economisire a pampersilor? Va explica micutilor de 2-3 luni ca nu se mai poate sa isi faca treaba mare decat o data pe zi si treaba mica de maxim 3 ori? Nu de alta, dar unui pensionar sau unui bugetar i se poate cere sa “stranga cureaua”, dar unui sugar…? Poate ca Base are solutii.

Ei, dar ce vorbesc eu aici, exista pampersi si pentru oameni in varsta, care aflati in situatii dificile ii pot folosi, ei bine, poate ca despre acestia vorbeste Base. Aici lucrurile s-ar lega, daca ne gandim ca “pensionarii ne-au mancat autostrazile” si se pare ca ne-au mancat si economia. Din pacate, insa, nimeni nu se gandeste ca economia, aceea care a platit toata datoria externa pe vremea lui Ceausescu, este economia construita de cei care acum ar trebui sa aiba o batranete fara griji.

Dar ca sa nu ramanem fara o concluzie la cele de mai sus, as propune ca presedintele “tuturor romanilor” sa-si traiasca batranetea la fel ca cei care la 70 de ani ies astazi in strada spunand ca nu le ajunge pensia nici pentru medicamente.

Nu ar fi interesant? Sa-i vedem pe Boc si Base in Cismigiu jucand table… nu de alta, dar numai atat ii duce mintea.

Am avut ocazia, ieri, sa primim cu totii o lectie de democratie din partea pensionarilor din majoritatea oraselor tarii, o lectie trista, este adevarat, o lectie din care puteam usor observa disperarea si neputinta.

Dar de ce am ajuns aici? Pentru ca noi, restul, indiferent cat de aberante ar fi fost masurile luate in ultimii ani, am stat linistiti in casa si ne-am rezumat la a rade uitandu-ne la televizor. Am preferat ca in loc sa penalizam politicienii in momentul in care au facut o greseala, doar sa ne amuzam si sa privim cum toata societatea trece peste gafa respectiva.

Si acum, ar trebui ca noi sa le explicam parintilor si bunicilor nostri ca avem si noi o parte de vina pentru ceea ce se intampla. Cum am putea face asta?

Personal, eu am hotarat ca de acum incolo sa fac tot ce este posibil, evident ca in limita legii si cu resursele de care dispun, pentru ca aceasta situatie sa nu se mai repete, pentru ca batranii sa nu mai fie nevoiti sa iasa in strada si sa fie considerati cea mai de jos categorie sociala.

Mi-ar placea sa cred ca tot mai multi oameni gandesc asa si, chiar daca nu gandesc asa, au capacitatea de a se trezi si a lua atitudine.

Ar trebui sa nu uitam ca suntem acum aici datorita lor!

Probabil ca toata lumea se asteapta ca astazi sa vorbesc despre declaratiile lui Basescu de ieri. Ei bine… Surpriza, chiar despre asta voi vorbi!
Am fost si eu, ca probabil toata lumea, stupefiat de hotararea luata de a salva bugetul de stat prin sacrificarea unor clase sociale si asa amarate: bugetarii (nu cei de lux, ci marea masa), pensionarii si somerii. Desi de cateva zile se tot vorbeste de cresterea TVA si a cotei unice evenimentele au luat alta directie. Ei bine, cand se intampla asa nu pot sa nu ma intreb ca un copil: DE CE? Dupa parerea mea, miscarea a fost foarte inteligenta, cresterea taxelor ar fi dus la indatorarea populatiei fata de stat, dar asta nu insemna neaparat incasari mai mari la buget, cel putin nu intr-un timp foarte scurt. Si cum guvernul are nevoie de bani s-a gandit ca e mai simplu sa nu mai dea decat sa se eforteze sa ii colecteze, practic, banii economisiti prin aceste masuri sunt la ei, nimeni nu trebuie sa mearga la fisc sa plateasca ceva. Simplu, nu?
Partea mai trista este ca nici cu aceste masuri nu se acopera gaura din buget, ceea ce ma duce cu gandul ca mai devreme sau mai tarziu o sa “beneficiem” si de cresterea taxelor, nu de alta, dar sa nu regrete cineva ca nu s-a facut si asta.
Foarte interesanta a fost exprimarea presedintelui referitoare la faptul ca bugetarii sunt tinuti in spate de privati, asta e ca si cum ai spune ca motorul trage dupa el caroseria, dar fara caroserie ce ar face motorul?
Tendinta de invrajbire a categoriilor de angajati este evidenta aici, dar, ma intreb, cand a incercat aceasta manipulare nu s-a gandit ca oamenii la greu devin mai uniti? Desi la Romani unitatea nu este o trasatura de baza, totusi greutatile ne-au unit mereu.

Acum nu ne-au ramas decat miscarile sociale, este singurul instrument pe care il mai avem la indemana, poate ar trebui folosit inainte sa ne puna astia impozit si pe el!

Exista dupa 1990 o vorba despre generatiile care s-au nascut si au crescut in regimul comunist, la momentul respectiv acestea erau numite generatii de sacrificiu.
Totul avea foarte mult sens atunci, insa, dupa cum putem lesne observa, nu numai ca pentru acei oameni nici macar ultima perioada nu a fost diferita, dar am impresia ca numarul generatiilor de sacrificiu este in crestere.
E drept ca cineva ar spune ca acum putem vorbi liber, avem banane si portocale la piata sau o multime de posturi TV – de acord-, insa, cum nimic nu este gratis, doar faptul ca se stie ca exista ceea ce lipsea atunci, nu aduce niciun beneficiu.
Practic, daca stam putin sa ne gandim, in mare, s-a inversat situatia. Pe vremea comunistilor lumea avea mai multi bani dar nu avea ce cumpara cu ei – acum este invers.
Acum, uitandu-ma la ceea ce se intampla cred ca suntem martorii aparitiei unui nou concept: “categoriile de sacrificiu”. Practic, se pare ca anumite categorii sociale sunt sacrificate din dorinta de a resuscita o economie care de 20 de ani este “in coma” si periodic mai pierde cate un “organ”, indreptandu-se catre un tragic final pe care insa nu va mai avea cine sa-l boceasca (nicio aluzie la Boc aici).
Asadar, totul a inceput de multa vreme, dar acum cred ca este momentul sa luam atitudine. Dupa ce ani de zile au fost sacrificati profesorii, medicii, artistii (n.b. manelistii nu sunt artisti) si cercetatorii, la aceasta lista neagra incep sa se adauge categorii noi si mult mai ample, cum sunt pensionarii sau militarii.
Fiind in aceasta situatie nu pot sa nu ma gandesc la ce anume trebuie facut, iar una dintre solutii, poate prima, este ca noi toti sa luam atitudine!