Majoritatea WeBlog

Din nefericire scenariul filmului care a impresionat Romania si lumea continua sa se repete pe plaiurile mioritice ba chiar devine mai acut cu fiecare zi ce trece si cu fiecare decizie luata de guvern pe aceasta tema.
De parca plecarea in masa a medicilor romani educati ani multi de zile pe banii statului, mare parte din ei, nu era suficienta deciziile recente ale guvernului ii incurajeaza sa plece si pe cei care poate nu erau atat de performanti ca cei plecati pana acum, dar pana la urma daca se tine cont de diferenta de valoare a unui salariu de asistent in strainatate si al unui medic din Romania, totul devine mult mai simplu.
In afara de inchiderea spitalelor la exodul medicilor din Romania colaboreaza si celelalte masuri anti-criza luate de guvern care au diminuat salariile si acum se pregatesc de plafonarea lor. Pe langa asta se adaiuga dotarea precara a multor institutii sanitare din tara care duce pana la urma la plafonarea si scaderea calitatii actului medical unde stim ca personalul trebuie sa invete si sa se perfectioneze continuu.
E simplu sa spui ca “nu trebuie sa facem o tragedie din faptul ca medicii pleaca din tara” atunci cand ai posibilitatea financiara de a te trata in clinicile din straintate, dar cum ramane cu romanii care nu pot face asta? probabil ca vor muri din ce in ce mai multi fie in spitalele deschise, fie in fata celor inchise.
In situatia asta ma intreb, cum ramane cu obligatia statului de a asigura cetatenilor sai dreptul la un trai decent si acces la serviciile medicale? obligatie care decurge din Constitutie.

Am avut nefericirea de a vedea in ultimii ani cum diverse categorii sociale, profesionale si chiar domenii economice au fost sacrificate pentru “bunastarea” bugetului de stat si implicit a Romaniei.
Aceste sacrificii nu s-au facut, asa cum ar fi fost normal, avand in vedere o anumita strategie, singurul scop fiind obtinerea de venituri mai mari la buget.
Astfel am vazut cum la inceput au fost medicii si profesorii carora li s-a imputat ba nivelul scazut al actului de invatamant ba diagnosticarea eronata, acestia au fost urmati de pensionarii din sistemul public si de angajatii companiilor aeriene de stat si de bugetari la nivel general. Acum am ajuns la pensionarii din armata care in mare parte au fost initial pensionati “fortat” pentru ca Romania sa poata indeplini conditiile impuse de aderarea la NATO. Deci dupa ce au fost indepartati din sistem sunt “oarecum” penalizati.
Nu trebuie sa uitam aici nici sectorul privat care a fost si el serios afectat de aceste dezechilibre in puterea de cumparare a populatiei, cresterea TVA si impozitul forfetar.
Avanad in vedere cele de mai sus nu putem sa nu ne punem intrebarea “Cine urmeaza?” pentru ca este o certirudine ca fiecare categorie socio-profesionala va ajunge acolo, la abatorul Boc-Basescu.
Cert este ca in aceasta situatie nu vor ajunge politicienii, prietenii lor sau cei care se afla in zona de influenta a puterii.
In contrapartida cu aceste sacrificii “necesare” dupa parerea guvernului ni se spune ca ANAF va verifica averile mari si pentru cele care nu sunt justificate de veniturile realizate se va aplica impozitarea cu 16%. O initiativa interesanta mai ales ca “orice venit trebuie impozitat” dar daca stam sa ne gandim un pic dincolo de aceasta initiativa aparent buna, putem intelege ca aceasta masura nu este altceva decat introducerea in legalitate a averilor realizate prin furt, inselaciune, poate chiar trafic de droguri sau arme.
Asadar romanii pierd dar privilegiatii si “smecherii” castiga, pentru ca daca aceasta masura, deocamdata in faza de proiect, se va aplica, averile realizate prin diverse contracte dubioase sau privatizari ciudate vor fi perfect legale.

Am ajuns la concluzia ca in Romania politicienii se comporta exact ca un virus. In afara de ei, virusul este singurul organism suficient de involuat incat sa isi omoare gazda, fapt ce duce si la moartea lui. Totodata virusurile, ca si politicienii, au o mare calitate – rezistenta in timp.
Tot auzim pe canalele de media ca in invatamant dascalii nu isi fac treaba, ca medicii din spitale isi bat joc de cetatenii care ajung acolo si nu au nimic de “impins”, iar singurele concluzii sunt niste “comisii de ancheta”.
Ce sta de fapt in spatele acestor declaratii venite de la clasa politica? Ideea de a dezbina clasele sociale intre ele astfel incat intr-un moment greu, cum este acum, sa nu aiba probleme cu un popor foarte solidar. De aceea cazuri precum cele prezentate intens la TV si in presa scrisa sunt mediatizate cat de mult se poate.
Nu spun ca nu exista padure fara uscaturi, insa sa arunci o astfel de pata asupra tuturor medicilor sau profesorilor este inadmisibil.
Pe de alta parte ni se spune ca multi specialisti aleg calea pribegiei si la toate targurile de job-uri pentru medici pleaca foarte multi sa lucreze in vest. Evident ca apar si voci care striga cat pot “sa plece! si asa nu se pricep”, insa ma gandesc ca nici astia din vest nu sunt chiar nebuni sa vina la noi si sa angajeze oameni cu o pregatire precara.
De aici se poate trage concluzia ca cei buni pleaca, iar noi ramanem cu restul. Din discutiile avute cu diversi in ultima perioada, constat ca mai toti isi fac planuri de plecare. Cred ca guvernantii nostri sunt foarte fericiti gandindu-se probabil ca cei care pleaca se vor intoarce cu bani de afara ca sa mai aiba si ei ce “ciupi”. Gresit! Nu cred ca se vor intoarce, mai curand isi vor sustine rudele ramase in tara, dar nu vor mai reveni sa traiasca aici, in Romania.
Asa ca poate dupa ce tara va fi pustie, iar aceste virusuri numite politicieni vor muri nemaiavand de la cine si ce fura ne putem gandi si spera la o repopulare.
Stiu ca nu toti romanii vor pleca, insa cei care aduc valoare si care au un potential real o vor face, iar ce va ramane in urma vor fi batranii si eternii someri, care sunt oricum greu loviti de masurile anticriza.

Pare putin ciudat avand in vedere ca spitalul ar trebui sa fie un loc de vindecare, insa, la noi, pentru ca tot traim in “the land of choice”, se pare ca nicio regula nu se mai aplica. Ai putea spune ca in Romania orice axioma devine relativa.
Dupa cazurile de la C.F. 2, acum apare unul nou la spitalul “Polizu”. Daca stam sa ne gandim de ce se intampla toate astea vom observa ca din lipsa banilor, dar acesti bani, dupa cum s-a si vazut, poate ca nu erau suficienti, insa nici nu lipseau cu desavarsire, numai ca directorii prefera sa-si mareasca salariile si sa isi imbunatateasca viata la serviciu decat sa trateze cu prioritate functionarea spitalului.
Pe de alta parte, medicii ar fi trebuit sa nu accepte sa-si desfasoare activitatea in acele conditii precare, insa nu au luat atitudine si toata lumea este foarte revoltata. Nu putem neglija aici faptul ca ni se spune ca un “inspector DNA”, de exemplu, trebuie sa fie stimulat salarial pentru a nu fi expus riscului de a lua mita – este perfect justificat-, insa, cand unui medic la care oamenii merg, uneori pentru a le salva viata, ii dai un salariu similar cu al unui vanzator trebuie sa te astepti la orice.
In concluzie, toata aceasta situatie pare “gresita” si sper ca vom putea avea curajul sa mai mergem la medici cand va fi nevoie, dar si sa reanalizam societatea romaneasca si in scurt timp sa punem punct pentru a o putea lua de la capat, poate avand normalitatea ca prima grija.

Exista dupa 1990 o vorba despre generatiile care s-au nascut si au crescut in regimul comunist, la momentul respectiv acestea erau numite generatii de sacrificiu.
Totul avea foarte mult sens atunci, insa, dupa cum putem lesne observa, nu numai ca pentru acei oameni nici macar ultima perioada nu a fost diferita, dar am impresia ca numarul generatiilor de sacrificiu este in crestere.
E drept ca cineva ar spune ca acum putem vorbi liber, avem banane si portocale la piata sau o multime de posturi TV – de acord-, insa, cum nimic nu este gratis, doar faptul ca se stie ca exista ceea ce lipsea atunci, nu aduce niciun beneficiu.
Practic, daca stam putin sa ne gandim, in mare, s-a inversat situatia. Pe vremea comunistilor lumea avea mai multi bani dar nu avea ce cumpara cu ei – acum este invers.
Acum, uitandu-ma la ceea ce se intampla cred ca suntem martorii aparitiei unui nou concept: “categoriile de sacrificiu”. Practic, se pare ca anumite categorii sociale sunt sacrificate din dorinta de a resuscita o economie care de 20 de ani este “in coma” si periodic mai pierde cate un “organ”, indreptandu-se catre un tragic final pe care insa nu va mai avea cine sa-l boceasca (nicio aluzie la Boc aici).
Asadar, totul a inceput de multa vreme, dar acum cred ca este momentul sa luam atitudine. Dupa ce ani de zile au fost sacrificati profesorii, medicii, artistii (n.b. manelistii nu sunt artisti) si cercetatorii, la aceasta lista neagra incep sa se adauge categorii noi si mult mai ample, cum sunt pensionarii sau militarii.
Fiind in aceasta situatie nu pot sa nu ma gandesc la ce anume trebuie facut, iar una dintre solutii, poate prima, este ca noi toti sa luam atitudine!