Majoritatea WeBlog

Ma uit la tot ce se petrece pe scena politica dar si in societatea romaneasca si sunt stupefiat. Practic, constat ca valorile societati, idealurile politice si economice sunt intr-un mare impas. Totul are tendinta de a degenera.
Vazand aceste “trenduri” descendente ma gandesc din ce in ce mai des la viitor si la cum va arata acesta influentat de ceea ce se intampla. Din pacate, proiectiile pe care le pot face cu privire la viitorul Romaniei si societatii noastre pare zugravit in nuante de gri-cenusiu spre negru.
Deja nu mai vad nici luminita de la capatul tunelului, cine a stins-o? poate politicienii, poate economia … sau poate chiar noi prin comportamentul nostru pasiv si interesele meschine care ne anima.
Asa ca vazand aceste lucruri am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai des la o solutie/varianta/optiune pe care pana nu demult o respingeam din start, sa plec din tara.
E adevarat ca pana acum foarte multi mi-au spus ca asta e solutia si ca nu are rost sa mai caut alta aici insa eu m-am incapatanat sa fac ceva in tara asta. Ei bine, se pare ca nu a fost cea mai buna decizie, cel putin acum nu prea pot spune ca a fost, iar ideea ca “speranta moare ultima” incepe sa semene pentru mine cu licitatia dolarului.
In concluzie, cred ca cel putin pentru mine aici nu prea mai sunt sperante si imi pun foarte serios intrebarea “daca nu mai exista nici speranta atunci de ce nu as pleca?”
Bineinteles ca vor fi multi care sa-mi explice cum si unde gresesc, sau ce ar trebui sa fac, insa eu nu m-as grabi cu sfaturile daca nu am certitudinea ca ele au si o cantitate rezonabila de realism in ele.
Pana la urma, treaba cu plecatul din tara nu mi se mai pare mare grozavie, pentru ca odata plecat voi ajunge undeva unde voi fi tratat de medici romani, voi lucra cu alti romani care sunt deja acolo, voi fi abordat pe strada de aceeasi cersetori … romani, deci nu ma voi simti prea departe de casa … nu?
Desi prin caracterul meu, mai conservator decat al altora, sper sa nu se ajunga acolo m-a frapat faptul ca in ultima perioada iau in calcul din ce in ce mai des aceasta varianta, cu atat mai mult cu cat am avut niste discutii destul de aprinse in trecut in care am combatut activ ideea emigrarii.
Ceva este in mod sigur gresit aici.

Auzim mereu despre LEGE, despre democratie si libertate insa nu prea intelegem ce inseamna aceste cuvinte, ele exista si sunt spuse numai atunci cand servesc un interes sau cand se doreste captarea opiniei publice.
Asa am inceput sa ma gandesc la faptul ca poate democratia nu este pentru noi, romanii, ca probabil inainte de a avea un sistem democratic si un stat de drept ar trebui sa mai evoluam ca civilizatie si ca popor. Se spune ca fiecare sistem sau metoda da randamentul maxim in functie de situatia si locul unde este pus in practica, de unde se naste si ideea ca poate noi nu suntem inca pregatiti pentru democratie.
Astfel pot explica de ce am ajuns in aceasta situatie in care cei din fruntea tarii ne mint in fata, nesocotesc orice lege nu le serveste interesele si dispretuiesc poporul, fara a avea macar cea mai mica remuscare.
Si ca sa argumentez aceasta idee ma gandesc la faptul ca acum cateva luni presedintele Germaniei a demisionat pentru ca a facut o declaratie care era interpretabila, pe cand la noi politicienii spun ca “puteam sa mai mintim vreo 6 luni” sau ca “s-a mintit prin omisiune” fara nici o consecinta in plan politic sau social.
Faptul ca aceste lucruri se intampla in Romania altfel decat in alte tari ma duce cu gandul ca sistemul democratic nu este unul aplicabil aici, atata vreme cat opinia publica nu va sanctiona aceste declaratii sau gesturi ale politicienilor nici nu se va schimba mare lucru.
Asadar, cred ca mai avem putin de asteptat si de “crescut” pana cand democratia va fi un sistem viabil si la noi, pana atunci vom avea, probabil, aceeasi imitatie nereusita de democratie, aceeasi clasa politica pervertita de dorinta de inavutire si acelasi popor oprimat.