Majoritatea WeBlog

Inca de la revolutie romanii au deprins, nu prea mi-am dat seama de unde, o noua filozofie de viata, a trai pentru ceilalti.
Dar sa ma explic … este vorba despre conceptia oamenilor de a lua decizii si a intreprinde actiuni dictate de cum vor percepe cei din jur respectivul personaj. De exemplu am auzit intr-o discutie acum ceva vreme o replica de genul “pai cum sa-mi iau telefon d-ala? ce o sa zica baietii?”.
Si genul asta de gandire se extinde de la lucrurile marunte, telefona mobile, ceasuri sau bijuterii si pana la case, masini sau alte chestii de zeci de mii de euro.
In principiu am putea spune ca nu e ceva rau pentru ca este un lucru care duce la progres prin alinierea la cel mai inalt standard dar atunci cand vorbim despre cineva care nu are resursele necesare pentru a se alinia la acel standard apar discrepantele. Astfel putem gasi persoane care merg cu masini de 100 mii euro insa locuiesc intr-o garsoniera sau posesori de iPhone care nu au bani nici pentru un bilet RATB sau pentru a-si cumpara credit prin care sa foloseasca acel telefon.
Asadar cand cei mai “mandrii” ajung sa inceapa sa isi faca o casa de vacanta mult peste posibilitatile lor, pentru ca asa si-a facut si vecinul, dar se opresc dupa turnarea fundatiei din lipsa de resurse pentru a continua, nu putem spune decat ca romanii, sau cel putin o parte din ei, si-au cam pierdut simtul ratiunii.
Pe de alta parte pot intelege necesitatea si beneficiile aduse de o imagine personala buna insa aceasta trebuie sa fie in concordanta cu persoana si mediul, cercurile in care aceaasta are interese. Practic, faptul ca ai aceeasi masina pe care o conduce si Botezatu, de exemplu, nu te face nici pilot si nici nu il va impresiona pe Catalin prea mult, ca sa nu mai vorbesc aici despre sentimentele negative atrase din partea celor din jurul tau.
De aceea intreb, de ce sa nu traim pentru noi? sa facem lucrurile care ne plac si ne relaxeaza, sa mergem si sa vedem locurile pe care vrem NOI sa le vedem, sa ne cumparam telefonul, masina, ceasul etc. pe care ni le permitem si de care avem nevoie.
Poate daca am reusi sa vedem aceste lucruri si am avea fiecare drumul nostru care ne face placere si nici nu ne pune in dificultati financiare sau de ala natura, am fi mai fericiti si mai multumiti de propria noastra viata.

Astfel ca ceea ce mai ramane de spus este:
TRAIESTE PENTRU TINE! Oricum celorlalti nu prea le pasa.

Asadar avem guvern remaniat. Nu am sa discut aici de cat de intristati sunt Vladescu, Seitan si … nimeni de a fost la Ministerul Agriculturii ci am sa zabovesc putin asupra demisiilor lui Berceanu si Videanu.
Aceste doua demisii mi se par cele mai interesante cu atat mai mult cu cat ministrii in cauza nu au fost remaniati de catre “Traian Boc”.
O sa ma intrebati de ce nu ma multumesc cu faptul ca au demisionat si poate ca asa tara asta va merge mai bine. Pai eu vad lucrurile cam asa … Berceanu a facut manevre ani de zile la Ministerul Transporturilor prin “rerutarea” fondurilor pentru autostrazi, cai ferate si alte proiecte in asa-zise expropieri ale prietenilor lui care, culmea, aveau terenuri exact unde urmau sa fie proiecte ale ministerului.
Videanu, dupa ce a facut o caruta de bani din borduri, marmura si energie, dar nu numai pentru el si pentru prietenii lui a hotarat sa demisioneze ca si colegul de la transporturi.
Ce ne spune asta? Pai in situatia in care lumea nu se mai ajunge de la un salariu la altul si singurele cresteri inregistrate sunt la taxe, somaj etc., riscul ca la o eventuala (sau mai bine zis probabila) schimbare de regim cei doi domni sa fie “executati in piata publica” era destul de mare.
In concluzie au decis sa se dea la fund o perioada, ca poate mai uita lumea de ei, si scapa de lumina reflectoarelor pentru un timp.
In concluzie ei incearca sa ne prosteasca inca o data prin gestul galant de a demisiona desi isi vad in continuare propriul interes.
As vedea ca la schimbarea guvernului cu altul … sper mai bun … sa fie trasi la raspundere pentru starea in care a ajuns economia, populatia, tara.