Majoritatea WeBlog

Da, asta este sentimentul care ma incearca. Trecand peste ceea ce se spune, ca meritam tot ceea ce ni se intampla, imi vine sa plang vazand ca am ajuns la 20 de ani dupa revolutie sa fim reprezentati sau sustinuti exact de catre cei care au fost sacrificati de “sistem” timp de 45 de ani, de pensionari – singura categorie sociala care stie sau a invatat in acest rastimp ce inseamna sa-ti strigi drepturile, aceiasi oameni ai caror copii sau chiar nepoti au murit la revolutie, aceiasi oameni care, cel putin o parte, au “petrecut” ani buni la canalul Dunare-Marea Neagra sau care au facut nopti si zile la cozi la branza sau lapte.

Oare noi, cei care suntem acum in postura de a ne sustine drepturile, nu putem? Suntem atat de slabi si de lasi incat sa asteptam de la parintii si bunicii nostri sa ne rezolve problemele?

Refuz sa cred asta, stiu ca putem sa trecem peste comoditate sau indiferenta si, asa cum si cei batrani se gandesc si traiesc pentru noi, putem si noi sa gandim si sa luptam pentru ei. Vreau sa cred ca putem, macar in ceasul al doisprezecelea, sa luptam pentru ca ei, care au fost sacrificati atatia ani, sa aiba parte de o viata decenta, atat cat mai pot.

Poate ca este momentul ca profesorii, medicii, RATB-istii, functionarii si toti ceilalti afectati sa se gandeasca la viitor, un viitor al lor, dar si al celor care i-au crescut. Sunt aproape sigur ca vor beneficia si de suportul celor care lucreaza la privat si pot vedea in perspectiva – suportul meu il vor avea sigur.

Solutie de criza?

Romania este in criza si desi aceasta ar fi putut fi tratata cu “respect”, guvernul Boc in frunte cu presedintele Basescu au ales sa o ignore si sa o trateze cu indiferenta. Din pacate insa, romanii sunt cei care trebuie, din nou, sa plateasca pretul ignorantei si indiferentei.
Poza de mai sus a fost facuta in centrul Bucurestiului, la coloanele de langa fostul magazin Romarta, si se pare ca astfel de imagini vor fi din ce in ce mai frecvente, atata vreme cat pentru majoritatea romanilor veniturile scad, dar cheltuielile cresc. Chiar ma gandesc sa imi fac si eu o rezervare acolo, asa, in caz de nevoie, pentru ca in situatia in care lucrurile merg asa cum merg, probabil va fi destul de aglomerat.
Miscator este insa faptul ca asa cum se poate si vedea, destul de greu, din poza, chiar si in cele mai grele situatii omenia si bunatatea, nativa, a romanilor nu a pierit in aburii crizei, astfel, micul catel, care a scapat de terminatorul Base, are si el parte de un pat mai mult sau mai putin cald.