Majoritatea WeBlog

Exista in Romania tot soiul de bugetari, unii dintre ei mai norocosi si altii mai putin. Astfel exista asa-zisele companii cu capital majoritar de stat. Aceste companii, desi sunt partial finantate de la bugetul de stat si gestioneaza diverse resurse ale tarii, nu intra in categoria bugetarilor. Asa am putut vedea in ultima perioada cum pentru anumiti bugetari, mai norocosi, masurile anticriza ale guvernului Boc nu se aplica, si aici putem sa ne gandim la CFR, SNR, RATB etc.

Practic, ramane ca masurile anticriza sa fie suportate de bugetarii mai putin norocosi din invatamant, sistemul medical sau administratia publica si bineinteles de catre pensionari. Ar putea spune cineva ca aceste sisteme bugetare sunt ineficiente si ar trebui sa fie optimizate.

Aceasta optimizare, insa, ar trebui facuta in urma alcatuirii unui plan, a unei strategii, altfel nu se va realiza decat generarea de haos social.

De ce spun asta? Pai este foarte simplu – ideea de baza a acestor masuri este reducerea cheltuielilor bugetare, pe de o parte si cresterea incasarilor la buget, pe de alta parte. Ei bine, logic ar fi ca odata cu disponibilizarile pregatite in sistemul bugetar sa se creeze premisa angajarii disponibilizatilor in alte sectoare ale economiei, iar cel care se presupune a absorbi aceasta forta de munca este sectorul privat. Problema este ca sectorul privat nu este deloc incurajat sa absoarba aceasta resursa deoarece s-au luat masuri haotice si in ceea ce priveste firmele. Se tot vorbeste ca pastrarea cotei unice la 16% are darul de a incuraja sectorul privat, insa nimeni nu spune ca un patron, in afara de cei 16% impozit pe profit, mai plateste si 19% TVA, dar si 16% impozit pe dividende. Asadar, cu o impozitare de 51%, cum reiese dintr-un calcul simplu, nu pare ca sistemul privat ar fi foarte incurajat. In alta ordine de idei, pentru ca un privat sa angajeze o noua persoana, de cele mai multe ori va negocia suma neta pe care viitorul angajat o va primi, el urmand sa suporte taxele aferente, aproximativ 70%, compuse din CAS, somaj, impozit pe profit etc.

Asadar este lesne de inteles ca fara un suport real din partea statului, sectorul privat nu va putea absorbi prea mult din cei disponibilizati, iar cheltuiala va ramane tot in carca statului care nu va mai plati salariile, dar va plati ajutoare de somaj. In plus se va confrunta si cu o crestere rapida a ratei somajului, dar si cu probleme sociale grave.