Majoritatea WeBlog

Zilele trecute s-au organizat in mai multe orase targuri ale locurilor de munca patronate de Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca ANOFM) – nimic nou aici – insa am putut vedea acolo oameni care se imbranceau si formasera cozi kilometrice (la propriu) din dorinta de a avea sansa macar sa-si depuna CV-ul.
Ceea ce m-a frapat in chestia asta este ca afluenta de vizitatori la acest targ a fost mult mai mare decat la TIB in vremurile bune sau la CERF prin anii ’95. Sa fie asta o noua pasiune a romanilor?
Care este concluzia pe care o putem trage de aici? Oamenii sunt disperati sa gaseasca un loc de munca. Ei bine, in aceasta situatie, disperata s-ar putea spune, guvernul pregateste disponibilizarea a inca 100,000 de bugetari si asta doar pentru a ajunge la tinta fixata de FMI. Nu spun acum ca nu trebuiesc indeplinite conditiile impuse de FMI, dar, inainte de asta, conditiile respective trebuiau discutate si negociate, nu acceptate pur si simplu. In alta ordine de idei, cred ca existau multe alte metode de a putea indeplini conditiile FMI, insa, in mod sigur, pentru guvern asta a fost cea mai simpla. Spun asta deoarece, daca nu are bani, guvernul se gandeste de unde mai poate economisi; cred insa ca o filozofie mai buna ar fi: cum putem face mai multi bani?
Dar la noi este deja o traditie ca in loc de optimizari sau tehnologizari sa vindem altora sau chiar la fier vechi.

Se spune de multa vreme ca “in Romania se fura” si cei mai multi dintre noi accepta aceasta afirmatie ca pe o axioma, desi poate ca mai util ar fi sa facem ceva pentru a schimba aceasta stare de fapt.
Ei bine, in Romania nu numai ca nu se face nimic in privinta asta, insa s-a trecut si la nivelul urmator, adica dupa ce s-a cam terminat tot ce era de furat sau merita furat, clasa politica precum si sustinatorii sai din mediul de afaceri au intrat in panica. Asa ca, pentru a mai indulci supararea “oamenilor de afaceri”, cei care ne conduc s-au hotarat sa aduca in tara altceva de furat decat ceea ce am avut pana acum. Si iata cum Romania se imprumuta la FMI cu nici mai mult nici mai putin de 21 miliarde de EURO.
Nu mai vorbim de faptul ca din 1989 si pana acum nu prea s-a facut mare lucru pentru populatie desi datoria publica a tot crescut, ci de faptul ca nici in al 12-lea ceas, cand ar fi trebuit ca cineva sa se trezeasca si sa ia atitudine, tot nu a facut-o. Au ales calea cea mai simpla, si anume imprumutul.
Am auzit pe multi spunand ca acest imprumut a fost necesar pentru a trece criza, dar acesti bani nu ar fi trebuit cheltuiti pe site-uri de jumatate de miliard EUR sau pe pensii si salarii – in felul asta nu vom iesi din criza!
Dar pana la urma… cine sunt eu sa spun asta?!
Vom continua sa traim, cei norocosi – este adevarat-, in aceeasi tara frumoasa, dar cu conducatori care par mai mult ciorditori sau adusi de la ospiciu si pusi pe un piedestal subred din lemn putred construit in comunism. Speram sa se prabuseasca mai curand si sa vina o alta echipa care intai sa construiasca un piedestal nou si solid dupa care sa se urce pe el.

Ma uitam zilele trecute la proiectul de buget pentru 2010, cel pentru care se agita politicienii ca sa treaca de parlament cat mai repede pentru a se primi transa de la F.M.I.

Toate bune si frumoase pana aici, insa nu am putut sa nu remarc faptul ca in urma aprobarii legii privind responsabitatea fiscala (cea care nu permite decat maxim 2 rectificari bugetare, dupa ce bugetul a fost votat), aproape toti ministrii au avut grija sa-si bugeteze din plin diverse sume pentru salarii de merit, calatorii in strainatate etc. Cand am spus aici “din plin” ma refer la cresteri fata de alocarea din 2008 de 3, 4, 5 sau chiar 10 ori. Nu pot sa nu ma intreb, in cazul asta, criza e doar la noi, muritorii de rand?

In alta ordine de idei, pentru a se ajunge la indeplinirea conditiilor impuse de F.M.I. vor fi necesare disponibilizari realizate in sistemul bugetar, ceea ce determina o crestere a somajului. Somerii nu mai produc, ci doar consuma (ajutor de somaj), ceea ce face ca economia la bugetul de stat sa nu fie chiar asa mare cum se gandesc unii. In plus de asta, datorita impozitului forfetar si a politicii de taxe si impozite, multe firme tind sa-si restranga activitatea punand alti oameni in situatia de a-si cauta un loc de munca. In concluzie, 2010 pare a fi un an apocaliptic pentru romani, care nu prea vor mai avea solutii si incepe sa semene putin cu ’89 cand populatia s-a ridicat impotriva puterii din exact aceleasi motive – lipsurile. Niciunul dintre cei care in decembrie ’89 au participat la evenimente nu a facut-o pentru 30 canale TV, supermarketuri sau telefoane mobile.

Exista in momentul actual o gramada de discutii despre guvern, transa FMI si multe alte subiecte, deloc neglijabile.

Cred insa ca este momentul in care sa incepem sa ne gandim si la viitor, care sigur nu “suna bine”.

Avem un acord cu FMI prin care statul ne-a indatorat cu 21 mld. EURO, in ideea de a trece de criza prin stimularea anumitor sectoare economice, capabile sa absoarba forta de munca disponibila intr-o perioada proasta pentru economie. Acest credit duce datoria publica din Romania undeva la ~3.500 EUR/cap de locuitor. Putem spune insa ca nu asta este singura problema, deoarece ar mai fi cateva datorii in care populatia a intrat de bunavoie, fara a lua altcineva deciziile – este vorba de o datorie de ~4 mld. RON. Aceasta suma este cea raportata la sfarsitul lunii octombrie 2009 de catre Centrala Riscuilor Bancare.

Deci, daca ne gandim logic, fiecare dintre noi are o datorie de cel putin 3.500 EUR, dar unii sunt mai “fericiti”, avand in plus si credite nerambursate la timp. Nu trebuie sa neglijam nici faptul ca aici nu sunt prinse sumele pe care cei fericiti le platesc luna de luna si nu apar in CRB.

Intrebarea pe care mi-o pun, este: daca banii de la FMI sunt folositi pentru plata salariilor (bugetarilor) si a pensiilor, noi de ce mai platim contributia la Fondul de Pensii si impozit pe salariu? Ca sa mai avem “privilegiul” de a le mai plati o data?