Majoritatea WeBlog

Acum ca s-a mai linistit lumea dupa “marea tragedie nationala”, BAC-ul, cred ca e un moment bun in care sa ne gandim cum de s-a ajuns aici.
Una dintre explicatiile cele mai bune a dat-o ieri ministrul de interne Traian Igas prin declaratiile sale din care toata lumea (care a luat BAC-ul) si-a dat seama ca ministrul nu cunoaste limba romana. Prin repetarea cuvantului “branconier” acesta a demonstrat tuturor ca nu a fost vorba de o greseala.
Si in aceasta situatie, ca si in multe altele, ne intrebam, daca cei care ne conduc nu stapanesc limba romana la un nivel mediu atunci cum ar putea ei sa faca ceva pentru noi? ce aptitudini au?
Nu astept raspunsuri la ceste intrebari insa cred ca prin aceste declaratii am identificat una dintre problemele sistemului de educatie din Romania. Propriu-zis nu este o hiba a sistemului de educatie ci una a societatii care promoveaza, prin VOT, astfel de specimene. Atata vreme cat il vom vota pe “Vanghele” pentru ca este “baiat simpatic” si plateste curentul in Ferentari vom fi condusi ca si pana acum, sau poate chiar mai rau.
Ceea ce vreau sa spun este faptul ca atata vreme cat copiii nostri vor vedea la televizor ca poti ajunge ministru si daca nu stii romana sau ca poti fi primar chiar daca esti semi-analfabet, nu vor fi absolut deloc motivati sa invete. Pe vremea lui Ceausescu parintii isi indemnau copiii sa invete pentru a avea o viata mai buna si mai usoara, acum am impresia ca lucrurile stau exact pe dos.
De ce sa inveti daca se poate si fara? Ca sa ajungi ca cercetatorii sau profesorii categorie de sacrificiu cu salariul “barbierit” cu fiecare ocazie? Mai bine nu.

Avem in ultimii ani din ce in ce mai multe de exemple de persoane sau personalitati, daca nu e prea greu cuvantul, care dau dovada de lipsa de cultura generala, limbaj agramat (nu anagramat ) sau apetenta deosebita pentru creatii de calitate indoielnica.
E interesant unde am reusit sa ajungem dupa 20 ani de democratie din ceea ce eram in 1989, un popor care se putea lauda ca nivelul de cunostinte mediu era net superior celui din tarile, asa zis, civilizate. Cum s-a intamplat asta? In cazul asta ca si in multe altele, lacomia romaneasca pentru tot ceea ce era nou, capitalist sau doar la moda ne-a atras in capcana.
Acum suntem un popor iubitor de manele, dornic de a se imbogati peste noapte si prin orice mijloace, un popor fara scrupule, fara valori reale, dar, altfel, deosebit de mandru si subjugat de propria vanitate.
Televizorul, care din lipsa noastra de timp, este cel care “ne educa” tineretul, face ceea ce a fost creat sa faca, si anume bani. Evident ca desi avem C.N.A. si alte organisme de control al posturilor TV acestea se limiteaza la a da cateva amenzi, de ochii lumii sau comandate politic, in rest fiind absolut absente. In alte parti ale lumii continutul prezentat de televiziuni este mult mai atent selectionat, dar aici, pentru ca in orice moment cineva poate striga “CENZURA!”, toti sunt infricosati de reactia publicului.
Acum ma intreb, oare nu ar trebui sa avem un C.N.A. real? Care sa filtreze, cel putin pentru canalele TV cu acoperire nationala, continutul emisiunilor la nivel calitativ? Nu de alta, dar, daca un tanar va vedea la TV numai programe cu manele, emisiuni de genul “Fata lui tata” sau “Test de fidelitate”, exista un mare risc de a-si insusi anumite reactii sau pozitii ale celor din aceste programe. Ceea ce este cel mai trist e faptul ca desi sunt prezentate ca fiind evenimente reale unele sunt chiar realizari proprii, lucru scris mic undeva pe genericul de final.

Pare un pic cam tarziu.