Majoritatea WeBlog

Mare scandal mare, cum sa impartim Romania in regiuni?
Subiectul asta a tinut titlurile in presa zilele astea, poate tocmai prin stangacia cu care el s-a vrut a fi implementat de catre Basescu si guvern.
Dupa ce s-a spus ca este o decizie impusa de UE pentru accesarea de fonduri si fara ea “pa” fonduri, s-a ajuns la faptul ca de fapt nu a fost impusa de UE si ca se recomanda pentru o mai usoara accesare a fondurilor.
In oricare alta tara din UE o astfel de minciuna ar fi dus inevitabil la debarcarea politicianului care a slobozit-o, dar nu la noi.
Dealtfel cum ar fi putut Basescu sa debarce pe al sau prim-ministru “care este” el Boc?
Evident ca in afara de cativa jurnalisti care par a se lupta cu morile de vant nimeni nu a reactionat altfel decat inghitind in sec, aradenii ca vor fi iar “guvernati” de timisoreni si brasovenii ca vor trebui sa invete ungureste, ca sa nu mai spun de faptul ca in urma impartirii Constanta devine parte din Moldova.
Dar sa continuam, dupa ce ni s-a spus ca se vor desfiinta cele 40 de judete actuale si vor fi inlocuite de cele 8 regiuni cei de la putere au constatat ca nu se poate face asta conform constitutiei decat prin referendum. Ei bine asta este ceva ce puterea ar desfiinta daca ar putea, ma refer la referendum, pentru ca pe suportul populatiei dupa atatea gafe, balbe si masuri “economice” sigur nu se pot baza. Asa ca au venit cu solutia de a creea aceste regiuni care sa se suprapuna judetelor actuale.
Sa revenim insa la motivatia pentru aceste schimbari. Evident nu fondurile europene ii preocupa pe cei din PD-L acum, cu atat mai putin cu cat fondurile europene sunt destul de greu de furat. Miza principala este ca aceasta impartire sa se realizeze pana la alegerile locale de anul viitor, asa cum a declarat si Ioan Oltean “dorinta noastra este ca alegerile din 2012 sa se desfasoare pe noua structura administrativ teritoriala”. Deci, daca cineva se mai indoia despre motivatia acestei masuri dl. Oltean a fot suficient de “onest” incat sa o spuna pe sleau.
Daca nici asta nu este o dovada clara despre ce anume doreste guvernul Boc impreuna cu partidul sau calauzit de “farul” de la Cotroceni, sa faca in Romania atunci nu stiu ce sa mai zic. Iar daca noi vom continua sa traim cu “capul intre urechi” fara a intelege ca NOI suntem majoritatea, ne meritam soarta.

Daca pe 31 Martie a fost ultima zi de recesiune a Romaniei, din 1 Aprilie au inceput sa apara si primele semne ale iesirii Romaniei din recesiune, s-au inchis cateva zeci de spitale, s-au anuntat disponibilizari din institutiile subordonate Ministerului Finantelor si se plafoneaza salariile profesorilor din ratiuni de echitate.
Despre inchiderea spitalelor si transformarea lor in camine de batrani nu am sa vorbesc deoarece am dezbatut acest subiect relativ recent.
Intentia de disponibilizare de la finante a devenit publica dupa ce o adresa interna semnata chiar de ministrul finantelor a ajuns in presa. In aceasta adresa se punea in vederea conducatorilor institutiilor subordonate faptul ca bugetul ministerului de finante nu suporta plata salariilor actuale, motiv pentru care se “recomanda” reduceri de personal iar acestea ar trebui facute in liniste.
Evident ca acei angajati care vor fi disponibilizati vor fi printre primii, impreuna cu bolnavii evacuati din spitalele inchise, care vor vedea iesirea din recesiune cu ochii lor, daca se vor bucura sau nu este alta discutie.
Referitor la profesori si plafonarea salariilor acestora, ce sa mai spun? Mi s-a parut insa simpatica explicatia data de Boc si care spunea ca doreste ca prin aceasta masura sa elimine inechitatile din sistemul de educatie prin care profesorii care actionau statul in justitie pentru ca nu aplica o lege sa nu o mai poata face. Iar asta are ca rezultat eliminarea diferentei de venituri intre cei care merg la proces si cei care nu; egalitarismul asta insa parca imi aminteste de ceva.
Nu mai vorbesc de importanta educatiei pentru un popor, pentru ca rezultatele educatiei precare pot fi vazute zilnic si oriunde, insa daca ne gandim logic la motivul pentru care s-a ajuns aici vom putea vedea paradoxul:
1. S-a promis cresterea salariilor profesorilor cu 50% chiar inainte de alegeri si s-a vot dupa care promulgat aceasta lege cu mare tam-tam pentru a avea o expunere si un impact maxim;
2. Dupa alegeri s-a invocat “greaua mostenire” si s-a amanat aplicarea legii despre care vorbeam;
3. S-a intrat in recesiune/criza desi Romania “refuza sa intre in criza” si salariile bugetarilor, printre care si profesorii, au fost diminuate cu 25%;
4. S-a iesit din recesiune, cel putin dupa capul lui Boc, si salariile profesorilor se plafoneaza la valoarea actuala.
Ar fi de-a dreptul de ras daca nu ar fi atat de tragic insa nu putem sa nu ne gandim ca in loc de o crestere ne-am ales cu taieri dupa care totul se blocheaza la nivelul “taiat”.

Am urmarit stupefiat declaratia de ieri a lui Emil Boc in care acesta spunea referitor la Romanii repatriati din Japonia ca “nu se pot face acte de caritate pe bani publici”.
Oare in guvern nu se cunosc implicatiile unui caz de forta majora? nu se cunoaste modul de actiune in astfel de situatii?
A devenit evidenta ura pe care politicienii de la putere o au pentru poporul care i-a pus acolo insa in astfel de situatii poate ca ar trebui sa faca si ei ceea ce au facut si japonezii si anume sa “stranga randurile”. Dar la noi se fac doar declaratii despre cat de cerebral s-au comportat japonezii insa nu se invata nimic din acest comportament.
Dar sa revenim la repatriati si repatriere; asadar romanii repatriati din Japonia care nu au avut bani de bilet au fost pusi sa semneze un angajament de plata prin care se obliga sa achite o parte din costul biletului, cealalta fiind suportata de stat. Nu se spune exact cat anume a suportat statul din costul biletului insa ne-a spus dl. Baconschi ca in mod normal biletul ar costa intre 2000 si 3000 EUR, ei bine am cautat si eu pe net si iata ce am gasit asa … la prima strigare:

In alta ordine de idei, data fiind situatia din Japonia si faptul ca cetatenii romani de acolo doreau sa se intoarca in tara nu cred ca daca ar fi fost consultati cei implicati efectiv in aceasta repatriere (piloti, insotitori de bord, navigatori, catering sau serviciile de aeroport) ar fi fost cineva care sa spuna ca nu vrea sa munceasca pro-bono pentru aceasta cauza, dar guvernul NU.
Din pacate insa preocuparea celor din guvern (Boc si Baconschi) era ca romanii din Japonia au un nivel de trai destul de ridicat si nu se gandesc absolut deloc la oamenii care oricum ar fi fost ei, saraci sau bogati, au fost loviti de cutremur, tsunami si acum erau amenintati de radiatiile nucleare.

Vorba asta pare a suferi modificari in ultima perioada cand cantitatea de circ “servit” noua romanilor tinde sa inlocuiasca pana si painea. Spun asta deoarece intr-o (stiu ca se scrie legat dar mi se pare aberant) perioada grea in care majoritatea populatie sufera datorita “masurilor anticriza” si in care desi veniturile scad preturile tind sa “echilibreze” balanta prin cresteri pe noi ne preocupa mogulii, “suspendacii”, campania electorala si alte subiecte pe care oricum pana maine vor fi uitate si inlocuite de altele.
Sa nu neglijam totusi masurile de revigorare economica luate de guvern al caror rezultat se lupta pentru a se diferentia de zero. Una dintre acestea este ajutorul pe care guvernul Boc vrea sa il ofere tinerilor cu spirit de initiativa pentru a incepe o afacere. Aparent am putea spune ca este o masura buna care se aplica in majoritatea tarilor normale la cap iar filozofia este simpla, te ajut acum ca pe urma sa imi recuperez banii din taxe. Dar ca majoritatea celorlalte masuri luate de acest guvern si aceasta doar pare o idee buna deoarece cand valoarea acestui ajutor este de 10.000 EUR si bugetul acestui proiect este de 1.000.000 EUR este relativ simplu de inteles ca vor fi maxim 100 de tineri intreprinzatori care vor beneficia de acest ajutor. Daca pe langa asta o sa ne gandim si la criteriile de selectie folosite pana acum de guvern putem trage concluzia ca este de fapt un ajutor pentru tinerii PD-L-isti sau prietenii lor care, probabil, in ultima vreme nu mai sunt atat de convinsi.
In contextul acesta ma intreb, nu cumva si aceasta idee care parea initial buna incepe sa intre in categoria circ?

Am avut zilele astea o noua dovada a faptului ca nici presedintele si nici guvernul nu prea au treaba cu oamenii. Dupa ce au inceput sa viziteze zonele afectate de inundatii la “sugestia” opiniei publice si a mass-media presedintele a mai inventat un cuvant nou “tzatzisme” pe care nu s-a sfiit sa-l adreseze unui cadru didactic dintr-o zona rurala care se plangea de faptul ca dupa ce apa i-a luat casa si salariul i-a scazut dupa ce nu a crescut conform legii cu 50%.
Si pentru ca poate nu era suficient, unui cetatean care critica guvernul si PD-L-ul, i-a spus sarcastic “asta e problema noastra, avem apa la gura si noi facem politica”. Poate ca nu este ceva nou din partea presedintelui insa in contextul dat in care omul respectiv pierduse tot parca nu se cade.
Sa mai spunem aici si faptul ca desi Boc “a fost luat la tinta” de galateni cu oua si rosii a sustinut ca nu a vazut nimic din aceasta agresiune desi oamenii au ratat doar cu putin.
Impresia pe care mi-au lasat-o reactiile oamenilor de stat a fost ca pur si simplu nu numai ca nici nu le pasa catusi de putin ce se intampla cu poporul acesta, ci il dispretuiesc. Au ajuns in punctul in care ei sunt atat de buni, de imaculati si importanti incat nimeni altcineva nu mai conteaza, toti ceilalti suntem, cum spune americanul “expendable”.
E foarte adevarat ca reactia la masurile luate in ultima perioada aproape a lipsit dar si referitor la pasivitatea guvernantilor in fata crizei oamenii au fost mai mult decat rabdatori, ceea ce ne este caracteristic. Cred ca ar trebui ca cel putin demnitatea sa ne-o putem pastra daca vrem sa ajungem maine sa traim altfel, sa fim priviti altfel si sa progresam.