Majoritatea WeBlog

Acum ca s-a mai linistit lumea dupa “marea tragedie nationala”, BAC-ul, cred ca e un moment bun in care sa ne gandim cum de s-a ajuns aici.
Una dintre explicatiile cele mai bune a dat-o ieri ministrul de interne Traian Igas prin declaratiile sale din care toata lumea (care a luat BAC-ul) si-a dat seama ca ministrul nu cunoaste limba romana. Prin repetarea cuvantului “branconier” acesta a demonstrat tuturor ca nu a fost vorba de o greseala.
Si in aceasta situatie, ca si in multe altele, ne intrebam, daca cei care ne conduc nu stapanesc limba romana la un nivel mediu atunci cum ar putea ei sa faca ceva pentru noi? ce aptitudini au?
Nu astept raspunsuri la ceste intrebari insa cred ca prin aceste declaratii am identificat una dintre problemele sistemului de educatie din Romania. Propriu-zis nu este o hiba a sistemului de educatie ci una a societatii care promoveaza, prin VOT, astfel de specimene. Atata vreme cat il vom vota pe “Vanghele” pentru ca este “baiat simpatic” si plateste curentul in Ferentari vom fi condusi ca si pana acum, sau poate chiar mai rau.
Ceea ce vreau sa spun este faptul ca atata vreme cat copiii nostri vor vedea la televizor ca poti ajunge ministru si daca nu stii romana sau ca poti fi primar chiar daca esti semi-analfabet, nu vor fi absolut deloc motivati sa invete. Pe vremea lui Ceausescu parintii isi indemnau copiii sa invete pentru a avea o viata mai buna si mai usoara, acum am impresia ca lucrurile stau exact pe dos.
De ce sa inveti daca se poate si fara? Ca sa ajungi ca cercetatorii sau profesorii categorie de sacrificiu cu salariul “barbierit” cu fiecare ocazie? Mai bine nu.

Cand normalitatea devine ceva exceptional si apare pretentia de a fi sarbatorita ca o mare realizare inseamna ca am iesit din randul oamenilor normali.
Am vazut ca este o mare dezbatere pe seama implicarii Ministerului Devoltarii Regionale si Turismului in organizarea galei de box in cadrul careia a boxat Lucian Bute. Discutiile au culminat insa cu conferinta de presa a doamnei Elena Udrea in care aceasta a acuzat publicul de huiduielile pe care le-am auzit cu totii spunand ca “nici o fapta buna nu ramanae nepedepsita”.
Ei bine asta mi se pare deja foarte deplasat, pentru ca Lucian Bute este campion mondial de cativa ani dar nimeni nu s-a sinchisit sa faca ceva in sensul organizarii unui meci in tara pana acum cand se apropie alegerile. In plus de asta Bute a afirmat de nenumarate ori ca isi doreste foarte mult sa boxeze in Romania, deci nu cred ca banii ar fi fost o problema. E drept ca pana acum banii necesari organizarii ar fi fost luati de la investitiile mirifice ale ministerului care “hranesc” baronii PD-L din tara pe cand acum nu mai exista aceasta problema.
Dar sa revenim la subiect, ceea ce mi se pare frapant este ca dna. Udrea considera ca lucrurile normale trebuie tratate de romani ca niste mari realizari pentru care probabil ar trebui sa fim vesnic recunoscatori. Aceasta abordare poate justifica insa o gramada de lucruri care se intampla in Romania in ultimii ani, asa ca in celasi spirit am putea sa fim recunoscatori ca statul ne percepe impozite, ca bunicii nostri primesc pensie si ca suntem lasati, uneori, sa traversam pe culoarea verde a semaforului.

Ma uit uimit in ultimele zile la declaratiile facute de Basescu cu privire la MS Regele Mihai, la Maresalul Antonescu sau la deciziile luate de Romania in timpului razboilui mondial.
Nu am sa discut aici despre cat de “belicoase” sau nu sunt aceste afirmatii, mai ales cand vin de la un presedinte de stat, insa as vrea sa discutam despre scopul si justificarea acestora.
Pe de o parte MS Regele Mihai este privit ca un “tradator” fara a se lua insa in calcul faptul ca acesta a fost folosit ca un pion, la cei 18 ani ai sai, pentru a justifica tradarea de catre Romania a Germaniei naziste. Oricat de mult ar vrea cineva sa ne spuna ca regele ar fi fost “seful statului” la acel moment inseamna ca vrea sa ne induca in eroare din moment ce pe timp de razboi se stie ca cel care conduce este cel care controleaza armata, in acest caz Maresalul Antonescu.
Tot acelasi presedinte al Romaniei ne spune ca ar fi dat acelasi ordin trupelor pentru a trece prutul asa cum a facut-o si Antonescu, ceea ce implicit il transforma intr-un potential “criminal de razboi” asa cum a fost etichetat si condamnat si Maresalul Antonescu.
Care sunt insa diferentele intre aceste cazuri?
Pai diferentele sunt oarecum in defavoarea presedintelui deoarece:
1 – Atunci cand s-au petrecut aceste evenimente Europa era in razboi iar Romania ca si parte a Europei trebuia sa aleaga de ce parte va fi, acum situatia e diferita;
2 – Decizia Maresalului Antonescu de a trece Prutul a fost alimentata de dorinta de a recupera teritoriul pierdut de Romania cu un an inainte si de noua alianta recent semnata cu Germania nazista, acum situatia e diferita;
3 – Puterea de decizie a Regelui Mihai la momentul intoarcerii armelor era virtual 0 dar cel putin exista pentru popor ca si figura la conducerea statului, acum nu mai este;
4 – Dupa ce rusii au pierdut milioane de oameni in acest razboi pe care l-au castigat, cata vreme Romania a luptat de partea Germaniei, optiunea regelui la acel moment era una singura, de a satisface orice solicitare a rusilor.
Ar fi multe alte diferente insa acestea mi s-au parut cele mai importante. Asadar spre deosebire de acea perioada tulbure in care optiunile erau de cele mai multe ori limitate la una, in acest moment lucrurile stau complet diferit, de unde judecarea actiunilor pe aceleasi reguli nu se poate aplica.
Si daca tot am abordat acest subiect si Basescu discuta despre tradare, poate ar trebui sa ne gandim ca de fapt marea tradare a apartinut Romaniei care, pe filozofia politicienilor de astazi, a schimbat partile in momentul in care a vazut ca aliatii sai pierd razboiul. Acesta mi se pare un lucru important pe care nu-l putem trece cu vederea deoarece Germania inca nu a uitat.

Zilele astea se petrec lucruri fenomenale, daca am privi din afara ceea ce se intampla probabil ca nu am intelege mare lucru, insa din interior totul capata contur.
Am vazut “declaratia” stupefianta a presedintelui care fara menajamente il categorisea pe MS Regele Mihai ca fiind “sclav la rusi” si tradator. Vreau sa spun din capul locului ca nu sunt un regalist insa aceste calificative pur si simplu m-au siderat. Ele nici nu ar trebui folosite fara a avea certitudinea ca lucruile stau asa. Am stat apoi si m-am gandit care este motivul pentru care s-a ajuns la aceasta discutie intr-un moment in care parea ca lucrurile din punct de vedere al regalitatii s-au lamurit.
Unul dintre motivele pentru care cred ca s-a ajuns aici este scaderea tot mai mare a increderii romanilor in putere dar si in clasa politica in general. In ochii lui Basescu asta ar putea fi o amenintare la adresa republicii mai ales daca se instaleaza la nivelul maselor ideea ca regalitatea este o solutie mai buna pentru Romania.
Un alt motiv, desi nu e chiar un motiv, este cel de a se vedea pe sine ca cel mai bun conducator, alesul ideal, o practica destul de intalnita printre dictatorii din intreaga lume. Practic se incearca denigrarea sau condamnarea/acuzarea valorilor si personalitatilor care nu sunt in propriile gratii pentru ca prin minimalizarea personalitatilor lor propria persoana sa apara ca un “far calauzitor”. Daca este sa ne gandim in istorie vom vedea ca in toate regimurile totalitare s-a intamplat acest lucru. Strategia aceasta de a distruge sau demoniza ceea ce au facut inaintasii, cuplata cu un discurs populist sunt in general semnele instalarii unui regim totalitar sau cel putin incercarea acestei instalari. Avand insa in vedere faptul ca asta se intampla dupa multi ani de mandat cred ca la noi nu mai este vorba despre o incercare, pur si simplu se intampla.
Este foarte adevarat ca ar mai exista un motiv de natura pecuniara care priveste castelul Peles si pentru a carui retrocedare DNA face cercetari in acest moment, dar asta mi se pare mult mai putin periculos decat anterioarele scenarii.

Vad ca foarte multa lume este dezamagita de rezultatele intalnirii de la Cotroceni, unii sunt suparati pentru atitudinea si propunerii membrilor USL, altii din cauza faptului ca Basescu nu prea are treaba cu Curtea Constitutionala si altii … asa degeaba.
Daca insa luam aceste suparari pe rand putem spune ca ele sunt generate de acelasi motiv, asteptarile create cu privire la aceasta intalnire. Poate ca pare un pic deplasata ideea alegerilor anticipate insa cand reprezentabilitatea puterii este undeva la 20% sau mai jos, pare explicabila aceasta cerere. Pe de alta parte ni se spunea ca o perioada de cateva luni de instabilitate politica ar face foarte rau Romaniei in aceste vremuri tulburi. Este foarte adevarat insa daca ne gandim la ce ar putea face cuplul Boc-Basescu in aceasta perioada poate fi un pic mai riscant.
Si pana la urma, liderii USL au mers la Cotroceni pentru a “da” si nu pentru a “incasa”, asa ca orice compromis sau decizie similara cu cele propuse de Basescu ar fi fost catastrofale pentru USL care se bazeza pe un electorat “contra Basescu”.
In celalalt colt, Basescu, nu a pierdut oportunitatea de a “lovi cu sete” in liderii opozitiei dar si in Curtea Constitutionala care si-a permis sa nu fie de acord cu propunerea sa.
Din acest punct de vedere, al CCR, nu pot spune ca nu ma asteptam ca Basescu sa trimita propunerile sale parlamentului indiferent de parerea CCR, nu e prima oara si nici ultima cand presedintele ia decizii singur, fara a se sinchisi de parerea celorlalti, pentru ca este doar consultativa, deci, nu exista.
Parerea mea este ca o parte dintre cei care au comentat intr-un fel sau altfel au avut asteptari prea mari si asta fara nici cea mai mica urma de ratiune.
Toata aceasta poeste cu vizita la Cotroceni, ce s-a discutat acolo si cum s-au prezentat liderii tarii, deopotriva din opozitie sau de la putere, imi lasa un gust amar care ma identifica din ce in ce mai mult cu resemnarea si dorinta de a parasi “plaiurile mioritice”.
Ceva de genul :