Majoritatea WeBlog

In ultima perioada s-au inmultit gesturile disperate ale cetatenilor romani, dintre care unele au fost chiar socante, daca ne gandim la cazul Sobaru sau la militarul care acum cateva zile s-a incendiat in fata Palatului Cotroceni. Poate ca ele sunt chiar mai multe dar mediatizate sunt cele pe care le vedem la TV sau despre care citim in presa si pe net.
Ce ar trebui sa ne spuna aceste gesturi si ce mesaje transmit ele, dincolo de cele legate de saracie sau nemultumire fata de actuala putere? Cred ca multi dintre romani au ajuns la disperare deoarece … asa cum spuneam si altadata nu mai vad “luminita de la capatul tunelului“. Aceasta stare de fapt dublata de reducerea veniturilor si cresterea preturilor au facut din romani un popor in pragul disperarii.
Ei bine, poate ca politicienii ar trebui sa inteleaga, macar acum in ceasul al doisprezecelea, ca oamenii ajunsi in astefel de situatii sunt cei mai periculosi. Cand cineva nu mai are nimic de pierdut indiferenta fata de consecinte il face mult mia periculos decat pe un sindicalist disponibilizat sau decat un pensionar a carui pensie “nesimtita” a fost taiata.
Daca ne vom uita in trecut putem vedea cum fiecare astfel de perioada guvernata de neajunsuri si disperare a dus la revolte populare si miscari de strada in urma carora politicienii au fost cei “penalizati” ca sa nu spun altfel. Si nici nu trebuie sa ne uitam prea departe, insa se pare ca 21 ani sunt o distanta mult prea mare pentru politicienii nostri a caror vedere este incetosata de avaritie si dorinta de imbogatire rapida.
Asadar ne putem astepta la orice pentru ca “cetateni periculosi” avem … ne lipseste scanteia.

Ma uit la tot ce se petrece pe scena politica dar si in societatea romaneasca si sunt stupefiat. Practic, constat ca valorile societati, idealurile politice si economice sunt intr-un mare impas. Totul are tendinta de a degenera.
Vazand aceste “trenduri” descendente ma gandesc din ce in ce mai des la viitor si la cum va arata acesta influentat de ceea ce se intampla. Din pacate, proiectiile pe care le pot face cu privire la viitorul Romaniei si societatii noastre pare zugravit in nuante de gri-cenusiu spre negru.
Deja nu mai vad nici luminita de la capatul tunelului, cine a stins-o? poate politicienii, poate economia … sau poate chiar noi prin comportamentul nostru pasiv si interesele meschine care ne anima.
Asa ca vazand aceste lucruri am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai des la o solutie/varianta/optiune pe care pana nu demult o respingeam din start, sa plec din tara.
E adevarat ca pana acum foarte multi mi-au spus ca asta e solutia si ca nu are rost sa mai caut alta aici insa eu m-am incapatanat sa fac ceva in tara asta. Ei bine, se pare ca nu a fost cea mai buna decizie, cel putin acum nu prea pot spune ca a fost, iar ideea ca “speranta moare ultima” incepe sa semene pentru mine cu licitatia dolarului.
In concluzie, cred ca cel putin pentru mine aici nu prea mai sunt sperante si imi pun foarte serios intrebarea “daca nu mai exista nici speranta atunci de ce nu as pleca?”
Bineinteles ca vor fi multi care sa-mi explice cum si unde gresesc, sau ce ar trebui sa fac, insa eu nu m-as grabi cu sfaturile daca nu am certitudinea ca ele au si o cantitate rezonabila de realism in ele.
Pana la urma, treaba cu plecatul din tara nu mi se mai pare mare grozavie, pentru ca odata plecat voi ajunge undeva unde voi fi tratat de medici romani, voi lucra cu alti romani care sunt deja acolo, voi fi abordat pe strada de aceeasi cersetori … romani, deci nu ma voi simti prea departe de casa … nu?
Desi prin caracterul meu, mai conservator decat al altora, sper sa nu se ajunga acolo m-a frapat faptul ca in ultima perioada iau in calcul din ce in ce mai des aceasta varianta, cu atat mai mult cu cat am avut niste discutii destul de aprinse in trecut in care am combatut activ ideea emigrarii.
Ceva este in mod sigur gresit aici.

Inca din ’89 subiectul Rep. Moldova a fost unul foarte sensibil pentru clasa politica si se pare ca este inca. Desi atunci ne gandeam cu totii ca Moldova a fost parte a Romaniei mari si parea oarecum firesc sa fie din nou parte a tarii in ultimii ani nici nu stiu daca mai este chiar asa.
Romania a facut in toti acesti ani multe gesturi pein care isi manifesta acest deziderat insa de la Chisinau semnele nu prea au fost promitatoare. Ulterior tot acest subiect a luat o turnura politica si numai politica.
Daca pana nu demult cetatenii moldoveni erau priviti si perceputi de opinia publica din Romania ca “fratii nostri de peste Prut”, acum, atat romanii cat si politicienii romani ii vad doar ca o sursa de voturi gratie cetateniilor romane oferite foarte lejer cetatenilor din Rep. Moldova de dl. Basescu.
Din pacate aceasta dorinta nemarginita de voturi a avut efecte negative asupra Romaniei si nici unul pozitiv. Practic UE ne percepe ca o tara care nu prezinta siguranta pentru ea deoarece permite accesul in zona UE a cetatenilor unui stat care nu e membru si care odata ce au primit cetatenie romana migreaza catre vest dar si pentru ca politica Romaniei cu privire la Rep. Moldova nu este chiar in spiritul recunoasterii reciproce.
Stau si ma gandesc daca in afara de aceasta miza electorala a mai ramas altceva legat de Rep.Moldova care ani de-a randul a beneficiat prin cetatenii sai de o multitudine de beneficii oferite de statul roman dar nu a intors si nici nu pare ca ar intentiona sa intoarca favorurile Romaniei, ma refer aici la avantajele firmelor din RepMoldova in Romania, la bursele de studii de care beneficiaza studentii din Rep. Moldova la noi si multe altele.
Spre nefericirea noastra acest subiect este unul care afecteaza destul de mult si Romania deoarece reprezentantul cel mai inalt al statului roman refuza o invitatie la un summit doar pentru ca e posibil ca Igor Smirnov, presedintele autoproclamatei Rep. Transnistrene, sa fie acolo. Inteleg ca pozitia aceasta este oarecum explicabila insa nu numai prezenta acolo a Romaniei ar da legitimitate unei tari autoproclamate ci si prezenta altor state, de ex. SUA. Asadar dintr-o ratiune pe care nu o pot intelege Basescu s-a suparat si a spus ca daca vine Smirnov el nu mai vine, copilaresc … nu ?
Pana la urma, lucrurile sunt destul de simple cred, Romania ar dori teritoriul Rep. Moldova dar numai dintr-o ratiune istorica deoarece mare parte dintre cei care se aflau acolo cand i s-a luat acest teritoriu au fos de multa vreme stramutati, pana atunci insa politicienii de la Bucuresti se multumesc si cu voturile.

Avem de cateva saptamani parte de un mare scandal mediatic pe tema produselor etnobotanice. Pe de-o parte societatea civila este disperata de faptul ca tot mai multi tineri trec in randul consumatorilor de astfel de substante iar pe de alta parte politicienii se lamenteaza in fata camerelor TV ca nu pot face nimic pentru a evita aceasta problema.
Problema etnobotanicelor care a aparut in Romania in urma cu 2-3 ani cand presedintele si fiica sa au declarat public ca sunt de acord cu legalizarea drogurilor usoare tinde sa se intoarca impotriva oamenilor politici ca un bumerang. De atunci au aparut sute de “magazine de vise” care vindeau tot soiul de produse halucinogene si pe care se pare ca nimeni nu ar dori sa le inchida.
Ascultam acum cateva zile cum un domn politician explica la TV cum nu se poate face o lista cu substantele interzise comercializarii deoarece anumite substante din cele care ar trebui sa fie pe lista sunt continute de plante comercializate in stare naturala in mod curent cum ar fi patrunjelul. Asta pot intelege dar faptul ca o substanta de acest gen exista in patrunjel sau mac nu inseamna ca substanta respectiva nu poate exista pe lista deoarece ar impiedica comercializarea patrunjelului sau macului. Cred ca este destul de simplu ca la acea lista sa existe si o lista cu exceptiile unde ar putea aparea produsele care contin, in cantitati mici, aceste substante iar efectul lor este inofensiv.
Oare politicienii traiesc cu ideea ca noi suntem redusi mintal si nu putem intelege un lucru atat de simplu? Sau pur si simplu ei nu vor sa renunte la niste surse de finantare pentru campanii?

Revin cu o idee pe care am mai expus-o si in trecut si cred ca este singura solutie pentru a contracara strategia politicienilor de a cumpara votul cetatenilor.

Sa dam teapa teparilor!

Daca cineva a facut afaceri asa de bune cu statul incat e dispus(a) sa dea pomeni electorale romanilor inseamna ca intr-un fel banii romanilor se intorc la ei, dar acesta este ,sa spunem, un lucru firesc. Nu ar trebui ca cineva sa ceara ceva in schimb pentru ca da cuiva ceea ce era deja al lui. In Romania insa normalitatea pare sa devina o raritate.
Ce propun eu?
Stiind ca mare parte dintre cei dispusi sa isi dea votul in chimbul unui pui/peste/kg malai cel mai probabil nu vor ajunge niciodata sa citeasca acest blog, sunt sigur ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin cativa. Asadar propunerea mea este sa incercam noi sa raspandim ideea care am convingerea ca poate avea efecte reale daca reusim sa explicam aceasta situatie unui numar suficient de mare.
Care este de fapt ideea?
E simplu, chiar daca cineva primeste “un stimulent” din partea unui politician pentru a-l vota, in cabina de vot omul intra singur, asa ca nu il opreste nimeni si nimic sa ia “stimulentul” si sa voteze cum ii spun convingerile proprii.
In principiu este posibil ca aceasta idee sa deschida un pic si ochii romanilor care sa isi dea seama de inselatoria de 4 ani pentru un pui/peste/kg malai ceea ce va face oamenii mult mai circumspecti in ceea ce priveste politicienii sau partidele “darnice”.

 Loading ...