Majoritatea WeBlog

Am avut parte zilele astea de o mare dezbatere privind taxarea drepturilor de autor precum si obligativitatea de plata a CAS si SOMAJ de catre Persoanele Fizice Autorizate. Au fost de toate – cozi, nervi, emisiuni TV si declaratii aberante, ca de exemplu dl. ministru Seitan care, uitandu-se la cozile transmise in direct la TV, a spus ca nu sunt cozi.
E foarte adevarat ca multe firme au renuntat la a mai lucra cu angajatii pe un simplu contract de munca si au trecut angajatii ca si colaboratori PFA, asta intamplandu-se deoarece au incercat in felul acesta sa evite taxarea aberanta a salariilor, de aproximativ 78%.
Ca un rezultat la aceasta masura luata de firmele private, fiscul, in loc sa inteleaga motivul pentru care s-a produs aceasta miscare si sa lejerizeze taxarea salariilor, a hotarat sa mai puna un bir ca al salariatilor si celor care sunt PFA sau care sunt platiti cu drepturi de autor (DDA).
Am putea spune ca este o perioada grea in care statul are nevoie de bani si vrea sa obtina acesti bani de la cei care eludeaza taxele, dar realitatea este putin diferita in sensul ca singurul motiv pentru care s-a luat aceasta decizie este faptul ca cei vizati sunt o categorie sociala destul de educata si cu spirit civic si isi vor plati aceste taxe chiar asa aberante fiind.
Guvernul a anuntat ca prin aceasta masura se vor aduna in plus la bugetul de stat 142mil. EUR si probabil ca Seitan, Vladescu & co. vad asta ca pe un mare succes. Ei bine, nu inteleg de ce, daca nevoia de bani este atat de mare, guvernul nu se uita spre cei care fac realmente evaziune fiscala deoarece aceasta evitare a taxarii in sistem salariu nu este chiar evaziune fiscala.
Si cand vorbesc de cei care fac realmente evaziune ma gandesc la:
- proprietari care isi inchiriaza proprietatile fara a avea contract de inchiriere si fara a plati impozit pe profit;
- toti vanzatorii de legume autohtone din pietele Romaniei care nu au pus in viata lor mana pe o sapa dar nici nu fac acest comert printr-o societate comerciala si obtin profituri enorme doar din intermediere;
- manelistii care castiga la o nunta cat un bugetar intr-un an intreg dar nu declara nicaieri aceste profituri si nici nu platesc impozite;
- prostitutia despre care se spune de 10 ani ca va fi legalizata pentru a putea fi taxata dar a ramas tot “la liber”, si stim toti ca sexul se va vinde oricand indiferent de criza;
- biserica, institutie care este scutita de taxe prin lege dar care in perioada de criza doreste sa inalte mari ctitorii ale… neamului, zic ei, intre timp reprezentantii sai fiind implicati in diverse scandaluri de pedofilie, violente si homosexualitate;
- videochat-ul, o afacere care s-a dezvoltat la noi odata cu cresterea vitezelor de transfer oferite de furnizorii de servicii internet si a ajuns la un nivel impresionant – daca nu ma credeti cititi pagina de “Oferte de munca” din orice ziar.

Si in afara de cele enumerate mai sus sunt inca multe alte surse de bani pentru guvern si care pot fi incadrate fara probleme in notiunea de evaziune fiscala insa este mult mai greu de scos banii de acolo de unde nu s-au platit niciodata, in timp ce de la cei care au platit toata viata, lucrurile stau mult mai simplu.
Dupa parerea mea acest guvern nu va face absolut nimic in ceea ce priveste aplicarea taxarii acolo unde ar trebui si ar fi si randamentul mult mai bun insa sper ca un viitor guvern sa reuseasca sa taxeze aceste domenii lasate “la liber” in loc sa mai puna alte biruri in carca oamenilor cinstiti.

Iata ca a venit momentul in care sa ni se mai dea o palma de catre un alt stat membru UE! Dupa Italia care ne-a tarat in noroi acum un an, a venit si randul Frantei, care, daca ne gandim mai bine, nu este chiar la primul eveniment de acest fel.
Interesanta a fost insa replica unuia dintre cei “deportati”, care spunea: “ce sa facem noi in jegul asta de Romania?” sau “ce? aici suntem la noi acasa?”. Da, unii dintre noi ar putea spune ca nu s-a facut nici un efort din partea statului pentru integrarea rromilor sau ca sunt chiar marginalizati si persecutati si este foarte adevarat ca prea multe eforturi nu a facut statul in acest sens, insa nici ei nu au facut nimic pentru a se integra, si spun asta gandindu-ma ca desi invatamantul primar si gimnazial gratuit nu este un program destinat exclusiv rromilor, el este oferit de catre stat, insa rromii prefera sa isi trimita copiii la cersit sau la furat. Si asta ca sa nu mai vorbim aici de apetenta rromilor pentru scandal si violenta, lucruri ce ii fac sa fie mai periculosi si mai nedoriti decat oricare alti infractori.
O alta problema ale carei efecte sunt resimtite din plin de cetatenii romani de etnie romana este faptul ca niciodata nimeni nu s-a obosit sa comunice strainilor diferenta dintre romani si rromi si ca sunt doua etnii diferite cu calitati si defecte diferite, ceea ce face ca occidentul sa puna stampila rrom, tigan sau gipsy pe oricare roman.
Dar sa revenim la subiectul expulzarii si sa-l analizam putin: cand am fost acceptati in UE, Franta si ceilalti membri s-au bucurat numai de faptul ca mai au inca o piata de desfacere pentru produsele proprii, dar nu s-au gandit nici o clipa la implicatiile accesului mai facil la aceasta piata.
Asadar, acum, Franta ar vrea doar beneficiile intrarii Romaniei in UE, dar ar vrea ca implicatiile sa fie “expulzate” in Romania. As vedea ca in situatia asta si Romania sa “penalizeze” la un nivel similar afacerile detinute de cetateni francezi aici, cum ar fi: Carrefour, Orange Telecom, Renault (cei care scot cei mai mult bani) etc.
Dar nu trebuie sa ne facem iluzii pentru ca la cat de serviabili ne-am obisnuit sa fie cei care ar trebui sa ia pozitie sunt absolut sigur ca nu vor face nimic, iar romanii vor la fel ca si pana acum priviti ca niste rromi.

Ei bine cred ca acest spot spune foarte multe despre nivelul nostru ca popor si poate explica intr-o anumita masura motivul pentru care suntem aici. Spun asta deoarece intr-o tara in care daca ceva nu iti place il iei pe celalalt de guler sau il arunci pe geam (mai sunt si alte spoturi) nici politicienii nu pot fi prea departe de popor nu?
Putem aminti aici si de alte paradoxuri ale Romaniei care are un “brend” de tara insa turistii straini sunt amenintati cu bataia in Eforie daca refuza sa plateasca “o frunza” la pret de salata bulgareasca sau de faptul ca turismul este, sau ar trebui sa fie in viziunea conducatorilor, apanajul turistilor straini care oricum vin cu avionul si nu le trebuie autostrazi.
Acum daca stam sa ne gandim putin o sa realizam ca noi suntem cei care ne-am adus aici, poate nu eu sau tu, cititorul, dar multi dintre semenii nostri, cei care idolatrizeaza sau isi gasesc modelele in “personalitati” ca Adrian Minune, Guta sau Smarandescu si care in locul unei piese de teatru prefera o ora la sala de forta.

Am sa abordez acum un subiect mai vechi pe care l-am atins tangential la un moemnt dat, si anume faptul ca noi, romanii, am uitat sa ne mai bucuram de viata.
Ma uit in jurul meu si vad numai oameni agitati, nervosi, abrutizati de munca si de dorinta de “a avea” uitand insa scopul acestei necesitati. Pentru ei nu mai conteaza pentru ce vor sa aiba ci doar sa acumuleze cat mai mult. Nu o fac pentru a vizita locuri noi sau interesante, nu o fac pentru a se distra sau pentru a-si hrani sufletul.
Si sa nu inteleaga cineva ca ma refer aici numai la politicieni sau numai la “oamenii de afaceri” care fac milioane pe carca statului, nu, ma refer la toti romanii fie ei activi sau pensionari si care, indiferent de pozitia sociala sau de ocupatie, au acelasi comportament al carui scop si-a pierdut motivatia.
Ar trebui sa ne gandim mai mult la cum putem schimba asta si sa incercam ca fiecare, in limita posibilitatilor, sa facem ceva pentru noi, pentru a ne regasi linistea interioara, si sa ne detasam de aceasta nebunie a castigului sau inavutirii fara nici o alta ratiune decat a avea.
Probabil ca daca vom reusi sa facem asta, ca o consecinta vor veni si alte beneficii si vom reusi sa iesim din aceasta situatie de “sclavi” ai averilor si lucrurilor.
Spun asta deoarece in urma cu cateva zile am dat o fuga prin Viena si am fost incantat sa vad ca acolo, desi orice iesire in oras te costa cel putin 10 EUR (42RON), pensionarii ies sa isi bea cafeaua pe o terasa in loc sa fie foarte preocupati de unde a avut vecinul bani sa-si ia masina sau televizor. De asemenea nu prea au fost cazuri in care pietonii sa fie injurati de soferi grabiti si nici soferi care vrand sa iasa din parcare trebuiau sa astepte 10 min. pana prindeau un pic de loc deoarece toti cei din trafic erau prea grabiti ca sa-i lase.
Cred ca aceasta filozofie deprinsa inca de pe vremea lui Ceausescu este cea care ne transforma intr-un popor care tinde a nu mai avea nimic din ceea ce invatam in scoala despre romani, cum ca sunt ospitalieri, intelegatori, inteligenti si primitori.

E adevarat ca de ceva vreme nu am mai scris pe blog si poate ca multi sunteti dezamagiti, insa chiar dezamagirea este sentimentul care m-a facut sa renunt pentru o perioada la aceasta activitate. Acum insa am considerat ca daca si eu, care am militat atata vreme pentru sustinerea ideilor constructive si impotriva aberatiilor din Romania tac, inseamna ca mi-am pierdut speranta.
Ei bine, ma gandeam zilele trecute la cat de bune sunt lucrurile care ni s-au intamplat de la caderea lui Ceausescu si am constatat ca desi multe dintre ele pot fi interpretate ca benefice, in realitate nu sunt.
Orice metoda, solutie, strategie – sau sa-i spunem generic “actiune”- are eficienta maxima atunci cand este aplicata la locul, momentul si pe subiectul potrivit (sau cat mai apropiat de acestea). La noi insa nimeni nu si-a pus problema cat de bine ne pretam, noi, romanii, la sisteme democratice, economie de piata sau libertate. Desi in esenta sunt niste concepte, idei si metode sau sisteme foarte bune, la noi au cam esuat din cauza subiectilor. Vreau sa spun aici ca probabil doar 10% dintre romani sunt capabili sa inteleaga si sa adopte corect aceste sisteme, restul limitandu-se la a ocoli regulile si la a fugi de responsabilitati. Asadar, desi sistemul este foarte bun, si ma refer aici la democratie cu tot ceea ce implica ea, datorita aplicarii acestui concept pe un subiect nepregatit s-a ajuns la ceea ce avem acum: politicieni corupti, legaturi stranse intre conducatorii statului si lumea interlopa, dispretul fata de legi etc.
Problema cea mai mare insa este faptul ca nici liderii pe care i-am avut pana acum nu au inteles conceptul sau daca l-au inteles nu au stiut/vrut sa-l implementeze corect. Faptul ca nea’ Ion de la Adancata nu stia ce este democratia si cum functioneaza nu era foarte grav, insa faptul ca parlamentarii, presedintii si ceilalti din fruntea tarii nu au inteles care este ideea… este trist.
Multi spun ca poate sistemul democratic nu este bun, ca poate ca are hibe ascunse, si e adevarat, le are, insa noi nu am ajuns sa le descoperim inca, noi doar am alterat o perceptie oricum gresita asupra acestui concept, pe care destui romani au dobandit-o de la TV.