Majoritatea WeBlog

Iata ca se intampla din nou, iar in acest nou “film” il avem in rolul principal pe Dan Diaconescu, parinte al OTV si afacerist de succes care a fost saltat din casa de mascati si apoi plimbat cu catusele la maini ca un urs prin tot targul.
Practic, toti am mai vazut filmul asta, un film fara cap si fara coada in care nu se intampla nimic dar al carui singur scop este sa ne arate cat de corecte sunt institutiile statului, chiar si fata de prietenii presedintelui.
Dar as vrea sa ne amintim de alte “realizari” din epoca Basesciana in care scenariul a fost cam acelasi iar actorii au parasit filmarile cu un cec gros in buzunar, si as putea aminti acum de celebrul caz al rapirii jurnalistilor in care “profesorul” mana in mana cu dl. Hayssam au mai fentat o data opinia publica.
Din nefericire pentru cei care au aranjat aceasta “productie” cred ca succesul de care se va bucura va fi limitat, deoarece oricat ai incerca sa ii distragi cuiva atentia de la faptul ca ii bagi mana in buzunar, nu prea va merge.
In alta ordine de idei, imi vine greu sa cred ca averea lui Dan Diaconescu este realizata numai din veniturile unui canal TV cu cateva mii de telespectatori si unde publicitatea lipseste de cele mai multe ori. Este foarte probabil ca un sambure de adevar sa existe, dar cui ii mai pasa de Dan Diaconescu atata vreme cat nu se stie cum vom supravietui pana la anul?
Oricum, parerea mea este ca toata aceasta sarada este un alt aranjament de tipul Hayssam din care Dan Diaconescu va iesi un pic mai bogat si mai spalat decat a intrat si asta pentru ca a servit la deturnarea atentiei opiniei publice de la problemele actuale si la fel ca Becali care dupa un episod similar a devenit europarlamentar si lui Diaconescu i se pregateste o recompensa pe masura.

Observ ca in ultima perioada, destul de lunga as spune, noi, romanii, am cam uitat sa traim. Am ajuns sa avem bucurii numai din ceea ce castigam sau adunam si totul se rezuma la agoniseala sau la orice este legat de aceasta.
Sa ne gandim la principalele preocupari ale romanilor de dupa revolutie. Una din perioadele emblematice pentru poporul roman a fost nebunia telefoanelor mobile, cand erau oameni care nu aveau ce pune pe masa dar isi cumparau cele mai noi telefoane mobile si vorbeau la 3 secunde.
Apoi au venit masinile, cat mai noi, cat mai puternice si a caror alegere este controlata de gandul “Ce masina si-a luat vecinul! Trebuie sa-mi iau si eu ca sa fiu in randul lumii!”. Sa nu uitam de iesirile in Mall care reprezinta acum punctul culminant al vietii sociale si constituie conceptul de “high life” pentru cei de acolo.
Nu putem neglija in aceasta lista manelismele, lanturile de aur de 50 de grame sau lipitul/aruncatul banilor pe lautari intr-un gest de nepasare, dar si opulenta pe care o afiseaza cei din categoria aceasta si care da dovada de o trasmisibilitate crescuta, mai ales catre tineri si adolescenti chiar in perioada formarii caracterului.
Ma pot gandi apoi la casa de vacanta ca si obiectiv de viitor, casa de vacanta care va fi folosita probabil in jur de 20-30 zile/an, dar va consuma infinit mai multe resurse in materie de timp si bani.

Astfel ajung la concluzia ca ne-am pierdut la nivel de popor orice simt al frumosului si bucuriei, nu mai stim sa apreciem o piesa de teatru sau un film bun (daca acesta nu ruleaza in Mall), dar nici o vacanta petrecuta intr-un loc in care arta si istoria primeaza in fata prostului gust sau a exibitionismului.

Si daca societatea de acum este asa cum am incercat sa o descriu mai sus, ar trebui sa incercam sa facem ceva macar pentru generatiile care vin din urma daca vrem ca acest popor sa aiba un viitor si sa poata sa mai ajunga acolo unde am fost candva.

Aseara, la Snagov, presedintele Basescu a amanat remanierea guvernamentala pentru la toamna; de ce a facut asta? E simplu, daca romanii nu au reusit sa influenteze guvernul sa isi schimbe deciziile de taiere a pensiilor sau  a salariilor inseamna ca acesta este un guvern puternic si solid.

Asadar, in afara de gestul, absolut puieril, de a-l invita pe “tradatorul initial” Daniel Oajdea numai pentru bucuria sterila a Basestilor de a-l da afara, nimic nu s-a intamplat la Snagov.

Dar nu trebuie sa fim  tristi, nu de alta, insa in acest stat aproape prezidential, chiar daca guvernul ar fi fost remaniat nu cred ca aceasta schimbare ar fi fost resimtita de populatie pe plan economic, pentru ca premierul “Executiv” este si acum in functie prin persoana lui Traian Basescu. In concluzie, strategia ar fi ramas aceeasi de acum doar ca poate unii dintre cei care ar fi pus-o in aplicare ar fi fost altii. Si ce folos?

Incep sa cred ca suntem cobaii lui Basescu care tinde sa intinda coarda cat se poate de mult si cred ca in esenta lui chiar se amuza de rezistenta romanilor. Sa fie asta un test? Si daca da, cui folosesc rezultatele?

Incep sa-mi pun aceasta intrebare din ce in ce mai des, pentru ca desi politicienii, mai ales cei ai puterii, trambiteaza toata ziua in ce situatie grea suntem, vad din partea lor un interes deosebit in a ramane la putere.

Dar sa ma explic. S-a vazut de-a lungul timpului ca singura problema a celor de la putere este cum sa fure legal din banul public, nici nu se pune problema de patriotism sau reprezentativitatea populatiei. Ei bine, daca tot suntem intr-o situatie grea, logic ar fi sa nu prea mai fie multe de furat iar in situatia asta puterea sau politica sa nu mai fie chiar atat de interesanta pentru aceste hiene. Cu toate astea, Basescu si prietenii sai din PD-L, UNPR si “femeia usoara” cu numele ei UDMR s-au preocupat destul de mult ca masurile de austeritate sa nu intampine dificultati in aprobare si aplicare.  Sa nu uitam de balamucul care a iesit in parlament acum cateva zile cand Ioan Oltean a tinut cu dintii de postul de la Curtea Constitutionala sau de sustinerea lui Boc si a cabinetului sau de paiate.

Revenind insa la intrebarea mea, cred ca totusi in momentul acesta nu suntem, inca, la “fundul sacului” sau pe “marginea prapastiei” insa cei de la putere se pregatesc sa ne duca in aceasta directie si singura lor problema este cine va lua ultimii bani din vistieria Romaniei, ei sau altii?

Asta ne spune ca nu prea avem de ce sa ne bucuram, poate ca nu am dat inca faliment ca tara, insa nu trebuie sa fim dezamagiti, vom da, ei sunt acolo pentru a ne asigura de asta.

Da, cred ca noua, romanilor, ne lipseste ceva. Este singura concluzie pe care o pot trage din moment ce am reusit “performanta” de a concura in Europa cu state precum Bulgaria sau Albania.

Asadar, daca ma gandesc sa fac o comparatie si sa iau in calcul ce ne lipseste noua, ma voi gandi la tarile din aceasta zona balcanica de care vrand-nevrand suntem legati. Cand eram copii probabil ca fiecare dintre noi le-am spus parintilor ca “pe Gigel il lasa acolo” sau ca “si Ionel a facut asa” atunci cand eram admonestati. Ei bine, aceasta abordare ne caracterizeaza pe noi, Romanii, dar din pacate numai din punct de vedere negativ, pentru ca reusim, nu stiu cum, sa preluam de la ceilalti numai caracteristicile negative.

Si in aceasta idee se vede cu ochiul liber ca nu avem darzenia sarbilor, nici spiritul de luptatori al polonezilor si nici nu putem vorbi despre unitatea ungurilor. Dar avem capacitatea de a prelua trasaturi precum nesimtirea si lipsa de respect a tiganilor, lenea bulgarilor sau obedienta popoarelor din fostul spatiu sovietic.

Daca stam insa sa ne uitam in urma, in istorie, putem vedea ca nu am fost intotdeauna asa si daca ne gandim, poate ca anumite calitati din cele enuntate nu ne sunt caracteristice, insa la momentul la care au fost necesare ele ne-au fost insuflate de conducatorii de atunci.

Acum insa nu avem astfel de conducatori – cred ca asta ne lipseste,  si as mai putea adauga aici si educatia de baza care sa ne ajute sa distingem ceea ce e rau de ceea ce e bine;  daca am putea umple aceste doua lipsuri cred ca am putea fi din nou ceea ce am fost odata si chiar mai mult decat atat.