Majoritatea WeBlog

Exista dupa 1990 o vorba despre generatiile care s-au nascut si au crescut in regimul comunist, la momentul respectiv acestea erau numite generatii de sacrificiu.
Totul avea foarte mult sens atunci, insa, dupa cum putem lesne observa, nu numai ca pentru acei oameni nici macar ultima perioada nu a fost diferita, dar am impresia ca numarul generatiilor de sacrificiu este in crestere.
E drept ca cineva ar spune ca acum putem vorbi liber, avem banane si portocale la piata sau o multime de posturi TV – de acord-, insa, cum nimic nu este gratis, doar faptul ca se stie ca exista ceea ce lipsea atunci, nu aduce niciun beneficiu.
Practic, daca stam putin sa ne gandim, in mare, s-a inversat situatia. Pe vremea comunistilor lumea avea mai multi bani dar nu avea ce cumpara cu ei – acum este invers.
Acum, uitandu-ma la ceea ce se intampla cred ca suntem martorii aparitiei unui nou concept: “categoriile de sacrificiu”. Practic, se pare ca anumite categorii sociale sunt sacrificate din dorinta de a resuscita o economie care de 20 de ani este “in coma” si periodic mai pierde cate un “organ”, indreptandu-se catre un tragic final pe care insa nu va mai avea cine sa-l boceasca (nicio aluzie la Boc aici).
Asadar, totul a inceput de multa vreme, dar acum cred ca este momentul sa luam atitudine. Dupa ce ani de zile au fost sacrificati profesorii, medicii, artistii (n.b. manelistii nu sunt artisti) si cercetatorii, la aceasta lista neagra incep sa se adauge categorii noi si mult mai ample, cum sunt pensionarii sau militarii.
Fiind in aceasta situatie nu pot sa nu ma gandesc la ce anume trebuie facut, iar una dintre solutii, poate prima, este ca noi toti sa luam atitudine!