Majoritatea WeBlog

Iata ca se apropie mult asteptata sarbatoare a oamenilor muncii! Se poate spune ca este un motiv de bucurie maxima pentru noi pentru ca ne vom buluci ca oile pe A2 catre mare si vom face 4 ore de la Cernavoda pana in Constanta sau vom ramane intepeniti cateva ore intre Azuga si Predeal pe DN1!
In aceste conditii nu pot sa nu ma intreb, nu am putea face un gratar si in alt WeekEnd? La mare va fi inchis dupa 1 Mai? Stiam ca pe 1 se deschide sezonul.
Dar nu, noi vom merge gramada sa ne etalam masinile (mai ales sistemele audio), fripturile, burtile si pitipoancele iesite la iarba verde cu imitatie de “Vuitton” si pantofi cu toc. Odata ce am imaginat acest tablou ne putem gandi si la ziua de 2 mai, Ziua Tineretului, cand pe drumurile patriei va fi destul de pustiu, iar in zonele cu specific turistic va fi mult mai dificil de gasit un pusti treaz decat o virgina de 18 ani.
Dar, dupa 1 si 2 mai urmeaza, fireste, 3 mai cand in urma petrecaretilor sau mai bine zis a “tinerilor” si “oamenilor muncii” vor ramane numai gunoaiele, cioburile si stirile demne de jurnalul orei 5.
Este frumos sa ne distram, sa mergem sa chefuim, sa ascultam 20 de melodii simultan si in tot acest timp creaturi de genul Ritzi sa faca o gramada de bani de pe urma noastra! De ce se intampla? Pentru ca suntem prea euforici, beti si intr-un cuvant “balcanici” ca sa vedem ce se intampla in rest.

Cea mai tare stire in ultima vreme este legata de alocarea de catre guvernul Boc a 100 mil EUR pentru acomodarea la “nivel european” a porcilor, gainilor si altor oratanii.
Si daca ne gandim ca tema zilei de marti a fost cea legata de cainii comunitari, putem trage concluzia ca societatea romaneasca este mai preocupata de protectia si confortul animalelor decat de propria situatie.
Acum, daca pe Boc nu prea il chinuie grija romanilor, ceea ce mi se pare frapant este ca nici pe romani nu ii chinuie grija romanilor, ceea ce ne conduce catre urmatoarea intrebare: oare nu ne meritam soarta?
Poate multi ar spune ca sunt malitios sau anti-national, dar, in contextul in care sunt oamenii care raman pe drumuri din cauza nu-si pot plati datoriile la banci, oameni care trebuie sa cerseasca la semafor ca sa isi poata cumpara medicamente sau batrani care au pensie 300RON si intretinerea la bloc 400 RON, mi se pare deplasat sa se aloce atata timp si importanta unor probleme “cosmetice”. Dupa cum spunea si Deceneu intr-un comentariu, este si vina media care promoveaza excesiv aceste subiecte, insa asta se poate corecta tot de catre noi;  ce ne costa sa nu participam, activ sau pasiv, la aceste stiri sau emisiuni?
Dar trebuie sa fim si dispusi sa facem asta, trebuie sa ne schimbam mentalitatea si sa iesim din aceasta amorteala in care traim de 20 de ani.

As vrea in primul rand sa explic termenul “missdirection”:

missdirection – Substantiv, 1. trimitere într-o direcÅ£ie falsă, 2. la o adresă greÅŸită

Observ ca guvernul Boc continua sa foloseasca aceasta tehnica familiara agentiilor de contrainformatii, cu romanii. Acum cand delegatia FMI este in Romania si in urma analizei datelor prezentate de Ministerul de Finante, concluziile lor au fost ca programul anti-criza nu exista, datele pe baza carora s-a estimat cresterea economica din 2010 erau “prea optimiste”, iar randamentul guvernului este… sau mai bine zis nu este, ce fac cei de la putere? Simplu! Dupa cum deja unii dintre noi s-au obisnuit, arunca in presa o stire care sa distraga atentia opiniei publice de la subiectul care ii deranjeaza. Asa a aparut hotararea prefecturii de a eutanasia cainii comunitari. Nu spun ca asta nu este o problema ce trebuie rezolvata si ca eutanasierea nu este cea mai buna rezolvare, insa, in momentul in care subiectele de interes sunt legate de salarii, pensii, economie etc. intr-o perioada de criza, mi se pare chiar hilar sa se discute despre asta sau ca cineva sa fie preocupat de asta!
O sa imi spuna cineva acum ca prefectura nu are treaba cu economia, salariile si criza, dar poate ca mai sunt si alte probleme mult mai importante legate de administratia locala care trebuie rezolvate. Dar… ce le pasa? Daca reusesc sa ne faca sa intoarcem privirea in partea cealalta, ei sunt fericiti!

Zilele trecute s-au organizat in mai multe orase targuri ale locurilor de munca patronate de Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca ANOFM) – nimic nou aici – insa am putut vedea acolo oameni care se imbranceau si formasera cozi kilometrice (la propriu) din dorinta de a avea sansa macar sa-si depuna CV-ul.
Ceea ce m-a frapat in chestia asta este ca afluenta de vizitatori la acest targ a fost mult mai mare decat la TIB in vremurile bune sau la CERF prin anii ’95. Sa fie asta o noua pasiune a romanilor?
Care este concluzia pe care o putem trage de aici? Oamenii sunt disperati sa gaseasca un loc de munca. Ei bine, in aceasta situatie, disperata s-ar putea spune, guvernul pregateste disponibilizarea a inca 100,000 de bugetari si asta doar pentru a ajunge la tinta fixata de FMI. Nu spun acum ca nu trebuiesc indeplinite conditiile impuse de FMI, dar, inainte de asta, conditiile respective trebuiau discutate si negociate, nu acceptate pur si simplu. In alta ordine de idei, cred ca existau multe alte metode de a putea indeplini conditiile FMI, insa, in mod sigur, pentru guvern asta a fost cea mai simpla. Spun asta deoarece, daca nu are bani, guvernul se gandeste de unde mai poate economisi; cred insa ca o filozofie mai buna ar fi: cum putem face mai multi bani?
Dar la noi este deja o traditie ca in loc de optimizari sau tehnologizari sa vindem altora sau chiar la fier vechi.

Nu am mai scris pana acum despre acest subiect desi este, poate, unul dintre cele mai grele blesteme care apasa neamul romanesc. Acesta este si motivul pentru care tindem sa repetam la nesfarsit, ca intr-o bucla malefica, greselile trecutului.
Se vede ca romanii nu prea au tinere de minte din moment ce dupa ce abia acum 20 ani lumea murea pentru a scapa de dictatura si comunism, directia in care poporul indreapta tara este similara celei pe care o credeam schimbata in ’89.
Si pentru a imi sustine aceste afirmatii am sa ma gandesc, relaxat, e drept, la lucrurile pe care multi dintre noi le-au uitat ca si cum nici nu ar fi existat. As putea aminti aici despre o gramada de persoane si situatii ce au fost pe primul plan in atentia opiniei publice, dar acum parca sunt doar povesti. Asadar sa ne amintim de oameni: Ritzi, Becali, Solomon si nu-l putem uita pe Hayssam si dl. Profesor; dar nu au fost numai oameni, au fost si promisiuni sau afirmatii pozitive: “vom avea metrou in Dr. Taberei”, “criza nu vine la noi”, “luptam impotriva coruptiei” etc.
Si pe de alta parte… noi… poporul, stam si inghitim in continuare aceleasi minciuni pentru ca am uitat ca si acum 2,3 sau 4 ani le-am mai inghitit o data.
Ar trebui ca fiecare om sa mai ia cate o lecitina din cand in cand si, cine stie, poate reusim sa iesim din aceasta bucla inainte a fi prea tarziu si pentru noi.