Majoritatea WeBlog

Acum, cand apele parca s-au mai asezat si o parte dintre votanti au trecut de momentul euforic al invingatorului, iar cealalta parte s-a resemnat mahnita, ma gandesc, asa cum cred ca o facem toti, ce concluzii putem trage din ultima experienta electorala.

Iar, cum unicul drum spre progres este sa vedem lucrurile negative – nu ca as fi eu pesimist -, o sa ma refer un pic la acestea.
Asadar, sa incepem cu inceputul: in 2004 am votat, mare parte dintre noi, ca “Sa traiti bine!”. Si de aici se naste prima intrebare: Traim bine?. Probabil acum, 50,33% nici nu se gandesc la raspunsul la aceasta intrebare pentru ca il simt, insa vor cauta explicatii. Nu cred ca este necesar si nici nu are vreun sens sa cautam scuze celor care ne conduc. Poate, pana la urma, nici nu e vina lor… a noastra este, insa, sigur.

Spuneau unii, undeva prin anii ’90, ca “NU NE VINDEM TARA!”, dar, se pare ca asa cum spune o vorba romaneasca, “numai gura a fost de ei”, si spun asta, nu de invidie ca politicienii, de toate culorile, au vandut ce au prins, ci pentru ca romanii au ajuns sa “se vanda” pentru un “kil” de malai sau o sticla de ulei si niste haine second-hand.
In aceeasi idee expusa mai sus am ajuns la concluzia ca alegerile prezidentiale din 2009 au fost castigate, la propriu, cu “o galeata” de voturi.

Asadar, stand stramb si judecand drept, pot spune ca, desi avem, poate mai mult decat alte popoare, niste sentimente nobile legate de propria persoana, cum sunt mandria, dreptatea, obiectivismul, vanitatea si multe altele, suntem dispusi ca la prima oferta sa dam pe nimic ceea ce cu greu am castigat. Asa ca haideti sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa spunem pe bune: suntem asa de flamanzi si saraci ca am vinde pe oricine pentru 50 RON si, ceea ce e si mai trist, este nu ca ne vindem pe noi, dar ii vindem si pe ceilalti.

Ce ar fi de facut?
Cred ca ar trebui sa ne gandim ca, daca suntem atat de mandri, nu ne putem vinde pe nimic.
Dreptatea, pentru a fi inteleasa, ar trebui privita cu mintea deschisa si nu cu un “rucsac” plin de idei preconcepute si hotarari de neclintit.
Pentru obiectivism nu putem face nimic, deoarece, oameni fiind, vom da intotdeauna o nuanta, oricat de mica, unei idei.
Iar in ceea ce priveste vanitatea… nu o pot spune mai bine decat Al Pacino “vanity, definitely my favourite sin”.

Traiasca poporul Roman si conducatorul sau !